Cu talent de regizor, Nicoara Mihali si-a organizat lansarea noii sale carti, "Noaptea gutuielor" (teatru pentru elevi), ca pe un eveniment cultural. In prag de Craciun, sala mare a Bibliotecii Judetene Petre Dulfu din Baia Mare a fost arhiplina. Peste petalele gutuielor s-au asternut usor cele mai frumoase flori ale iernii: colindele de Maramures, filmate de autor in localitatea Bogdan Voda de pe Valea Izei si proiectate pe ecranul de panza, ca intr-o veritabila caravana cinematografica. Obrajii imbujorati ai fetelor si feciorilor din Cuhea voievodului Bogdan iradiau in semiintuneric spre sala, facand atmosfera placuta, perfecta pentru o zi din postul Craciunului.
Au vorbit despre carte si autorul ei profesori, ziaristi si oameni de cultura (Gheorghe Parja, Pamfil Biltiu, Valeriu Oros, Vasile Leschian, Nicolae Weisz, Adrian Rusu ), unii la subiect si cu bun simt, altii bombastic si pe aratura, in deja clasica limba de lemn a vernisajelor si lansarilor de carte din urbe.
Dincolo de festivism, mai mult decat laudele conteaza cartea, simplu si fara pretentii subintitulata „teatru pentru elevi”. Ea aduna experimentele dramaturgice ale autorului nascute pe parcursul a doua decenii, adica piesele „Lucaciu”, „Salonul cu umbre”, „Noaptea gutuielor”, „Camasa insangerata” si „Insula mortii”. Toate sunt rodul unei obsesii a lui Nicoara Mihali pentru lumea scenei, spatiul fantastic in care replicile imaginate prind viata pe buzele actorilor.
Dupa primul contact in copilarie cu teatrul popular din Borsa natala, Nicoara a acumulat o experienta creativa in preajma unor mari regizori si actori in periplurile sale prin Bucuresti, Timisoara, Cluj, Baia Mare. Cum a fost nevoit sa-si reprime visul de a studia arta dramatica in capitala, unde sa se impuna ca o voce puternica a tinerei generatii, peste ani si-a defulat vocatia in mijlocul tinerilor din scolile si liceele baimarene, alaturi de care a montat zeci de piese. Asa s-a nascut si prezenta culegere de teatru, pe masa de lucru aflandu-se alte cateva piese: „Frumoasa Spria”, „Pintea Viteazul” si „Insula mortii”.
Am citit cu vie curiozitate colectia „Noaptea gutuielor” si am inteles imediat miza cartii, speranta autorului. Nu e vorba aici de orgolii de a scrie capodopere ale genului literar, ci pur si simplu de a deschide un canal real de comunicare cu tinerii de azi pe teme altfel inabordabile in profunzime.
Ce poti sa-i spui generatiei internet (mess, buzz, avatar, youtube, hi5, trilulilu) despre sacrificiul tribunilor Unirii? Ii intereseaza pe ei ce s-a intamplat la Adunarea nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca? Nici pomeneala! Ce poti sa le spui despre geniul lui Eminescu sau Nichita? Dar despre nasterea poporului roman altfel decat pe fundalul unei opere rock compuse de Calin Ioance? Vorbe in vant… A, daca ii imbraci in costume de epoca, le dai un rol cu 30 de replici de invatat si ii urci pe scena, se schimba treaba. Micii actori invata ce traiesc, iar spectatorii lor ceea ce vad in fata ochilor.
In rest, lectiile predate la scoala sunt un faliment continuu dar nedeclarat; fraze blegite aruncate in eter fara convingere de profesori demotivati in vreme ce elevii fac avioane, scriu sms-uri si asculta muzica in castile infundate-n urechi si legate cu fire invizibile de i-podurile din buzunar.
Nu ca nu ar fi notabile exceptii de dascali cu har, prea putine, insa.
Ca alternativa la acest mod plicticos si ineficient de comunicare, Nicoara Mihali propune educatia prin teatru, metoda veche de cand lumea, dar care pentru a supravietui are nevoie sa fie actualizata mereu. El o face cu succes. Are verva, e manat de talent si pasiune. Copiii il asculta si-l indragesc, dovada stand confesiunile lor emotionante cuprinse in colectia „Noaptea gutuielor”.
Astel ca, indirect, Nicoara Mihali si-a indeplinit visul: sa scrie teatru mare…. E drept ca, deocamdata, pentru cei mici.
______________
Descrierea cartii:
Nicoara Mihali – Noaptea gutuielor (teatru pentru elevi), Baia Mare, Editura Eurotip, 2007 (prefata Gheorghe Parja)
Sursa: Dumitru Maris