Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru corupție, din care unul cu executare. Decizia tribunalului poate fi atacată cu recurs.
Parchetul naţional financiar ceruse patru ani de închisoare, dintre care doi cu suspendare, împotriva fostului preşedinte al Franței, acuzat de corupție și trafic de influență.
Nu este pentru prima dată când un fost președinte al Franței este judecat pentru corupție. Înaintea lui, un alt fost preşedinte francez, Jacques Chirac, a fost judecat – şi condamnat în anul 2011 la doi ani de închisoare cu suspendare – pentru angajări fictive la primăria Parisului făcute pe vremea când fusese edilul capitalei franceze.
Condamnarea vine în așa-numitul „dosarul interceptărilor Paul Bismuth”, care îşi are originea într-un alt dosar judiciar care-l ameninţă pe Sarkozy, acela legat de suspiciunile privind finanţarea campaniei sale prezidenţiale din anul 2007, cu bani primiţi de la fostul dictator libian Muammar Gaddafi.
În luna martie 2012, site-ul de investigaţii Mediapart a publicat un document din care reiese că, în anul 2007, Franţa a vândut Libiei echipamente de control pe internet, contract ce ar fi fost folosit pentru finanţarea respectivei campanii electorale printr-un comision de 50 de milioane de euro. Un an mai târziu, când Sarkozy nu se mai afla la Palatul Elysee, justiţia franceză a decis să înceapă investigarea acestui caz.
În cadrul investigaţiilor privind ancheta libiană, procurorii au stabilit în septembrie 2013 să intercepteze convorbirile lui Sarkozy, descoperind astfel la începutul anului următor că el folosea o linie telefonică secretă, cu o cartelă prepay achiziţionată sub numele „Paul Bismuth”, pentru a comunica cu avocatul său Thierry Herzog.
Conform rechizitoriului Parchetului Naţional Financiar (PNF), în timpul mandatului său prezidenţial Sarkozy a încercat, ajutat de avocatul Thierry Herzog, să obţină unele informaţii secrete de la un înalt magistrat, Gilbert Azibert, privind o investigaţie care îl viza în ‘afacerea Bettencourt’, în schimbul promisiunii unui post de prestigiu la Monaco pentru acesta din urmă, post pe care în final Azibert nu l-a mai obţinut.
După ce la sfârşitul lui 2013 a fost achitat în dosarul ”Bettencourt” – în care fusese suspectat că Liliane Bettencourt, moştenitoarea imperiului de cosmetice L’Oréal, i-ar fi finanţat ilegal campania din 2012 – Sarkozy a sesizat Curtea de Casaţie pentru a obţine anularea confiscării agendelor sale prezidenţiale, el temându-se că informaţiile conţinute de acestea ar putea fi folosite împotriva sa în alte anchete. În timpul procedurii legate de această sesizare Sarkozy ar fi încercat în 2014 să obţină respectivele informaţii secrete de la Gilbert Azibert, la acea vreme judecător la Curtea de Casaţie.
Validarea interceptărilor, în martie 2016, de către cea mai înaltă instanţă a Franţei a fost o înfrângere majoră pentru fostul preşedinte, care a susţinut că transcrierea discuţiilor între un avocat şi clientul său este ilegală.
