Nașterea Domnului este sărbătorită la 25 decembrie, dată fixată oficial în secolul al IV-lea, în special la Roma, și apoi răspândită în întregul Imperiu Roman. Alegerea acestei date nu a fost întâmplătoare: ea a venit să înlocuiască sărbători păgâne dedicate soarelui biruitor, arătând că Hristos este adevăratul Soare al dreptății, Care răsare peste lume.
Evangheliile după Matei și Luca ne oferă relatarea evenimentului: Fecioara Maria, logodită cu dreptul Iosif, naște pe Pruncul Iisus în Betleem, într-o peșteră săracă. Îngerii vestesc păstorilor marea bucurie, iar magii vin de departe, călăuziți de stea, aducând daruri împărătești.
Nașterea Domnului este taina întrupării: Dumnezeu Se face Om fără a înceta să fie Dumnezeu. Cerul coboară pe pământ, iar veșnicia intră în timp. În Pruncul din Betleem infinitul se face mic, puterea se îmbracă în slăbiciune, slava se ascunde în smerenie.
Această sărbătoare arată că mântuirea nu începe prin forță, ci prin iubire, nu prin tronuri, ci printr-o iesle.
Fără Nașterea Domnului nu ar exista Crucea, nu ar exista Învierea, nu ar exista Biserica, nu ar exista speranța unei lumi răscumpărate.
Este începutul drumului mântuirii și temelia credinței creștine. Prin această sărbătoare, omul înțelege că Dumnezeu nu rămâne departe, ci intră în istoria noastră, în suferința noastră, în fragilitatea noastră.
Nașterea Domnului a schimbat felul în care omul se vede pe sine, felul în care înțelege suferința, sensul vieții și al morții.
Din Betleem începe o lume în care cel mic devine mare, cel sărac devine ales, cel rănit devine purtător de sens. De atunci, fiecare om are o valoare infinită, pentru că Dumnezeu a ales să Se nască pentru toți, nu doar pentru cei puternici sau drepți.
În noaptea Betleem-ului, tăcerea s-a făcut rugăciune. Stelele au coborât mai aproape de pământ, iar cerul a respirat odată cu oamenii. Într-o iesle rece, fără lumină și fără cântări omenești, S-a născut Cel Care ține lumea în palme.
Nu tunete L-au vestit, ci glas de înger. Nu împărați L-au întâmpinat, ci păstori cu mâini crăpate de frig. Dumnezeu S-a făcut Prunc și a cerut doar un loc în inima omului.
Din acea noapte, lacrimile nu mai sunt zadarnice, singurătatea nu mai este fără răspuns, iar moartea nu mai are ultimul cuvânt.
Betleem-ul nu este doar un loc pe hartă. Este fiecare inimă care se deschide, fiecare suflet care primește lumina, fiecare om care învață să iubească mai mult decât se teme.
Astăzi Se naște Hristos, astăzi lumea respiră speranță, astăzi, Dumnezeu este cu noi.
(Foto: Duccio di Buoninsegna, „Nașterea cu profeții Isaia și Ezechiel”, pictură pe lemn, sec. XIII)
– Servicii de creare site web
