Vezi VIDEO
In timp ce majoritatea maramuresenilor care locuiesc la sate se ocupa de agricultura, Nelu Sabo, un maramureseana din localitatea Danestii Chioarului are pe langa activitatea de zi cu zi si o alta pasiune, pe care o indrageste din tinerete. Din prima clipa de cand a pasit in Scoala Populara de Arta a stiut ca sculptura este marea lui dragoste. Au trecut deja mai bine de trei decenii de cand acesta si-a dedicat timpul liber sculpturii, pe care o practica oricand are putin timp liber.
Desi este unul dintre cei mai buni legumicultori din Danesti, Nelu Sabo este diferit de consatenii sai prin pasiunea sa. De mai bine de 30 de ani sculpteaza, si o face cu placere si indemanare. Nu exista om in sat sa nu fi auzit de el sau care sa nu-i fi vazut opera. Acesta isi aminteste cu drag si astazi de prima zi cand arta a intrat in viata sa, fiind indemnat de o buna prietena sa urmeze cursurile Scolii Populare de Arta.
„Cunoscand-o, am mers cu ea la scoala, cand avea ore, sa vad ce face. In clipa aia, am zis ca si eu pot face asa ceva. In clipa aia am vorbit si cu profesorul care era, si i-am spus sa ma primeasca pe mine, sa-i arat ca am imaginatie si imi merge capul“, povesteste sculptorul.
Pe acea vreme avea doar 17 ani, iar dupa putin timp a reusit sa se impuna in clasa din care facea parte. Din acel moment, barbatul spune ca a prins o mare dragoste pentru lemn. Acum, in fiecare opera isi pune dragostea, iar inainte de a incepe sa sculpteze, vorbeste cu lemnul, il ia in brate, il intoarce de zeci de ori si il studiaza ca sa-i dea cea mai buna forma.
Isi aminteste cu placere si astazi de prima sa opera, pe care spune ca ar putea sa o reproduca din minte oricand. „O batranica cu furca in mana. I-am dus lemnul profesorului, mi l-a desenat si eu i-am facut cumva degetele de la mana mai adevarate de cum si-a inchipuit ca pot face. A vazut ca am ceva aparte“, isi aminteste Nelu Sabo.
Mare parte din operele sale sunt dedicate unui personaj reprezentativ pentru cultura maramureseana. „Ciobanasi-s viata mea, miorita noastra. E ceva frumos, e ceva ce se pierde. Turmele de oi nu le mai vedem primavara pe aici. Noi le-am vazut, copiii mei nu le vad. Tinerii de azi nu vor sti ce este un cioban, ce a fost un cioban. O sa le fie dor, parintii le vor povesti cum a aparut ciobanul, cum era el. Astea trec“, a adaugat sculptorul.
Maramureseanul a facut sute de sculpturi, dintre care multe au ajuns in Italia, Franta, Ungaria sau Statele Unite. Singurul regret al sau este ca nu are pe nimeni care sa-i continue activitatea, spunand ca singurul care da dovada de maiestrie este nepotul sau, dar care se axeaza mai mult pe desen.
Sursa: Cosmin Carp
– Servicii de creare site web
