Mesajul purtătorului de cuvânt al BOR, după ce Pandele l-a făcut ”fariseu în straie #rezist”

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Vasile Bănescu, a publicat un nou mesaj, miercuri, pe Facebook, în care a vorbit despre oamenii care ”stau prost cu caracterul” și a subliniat că „depășirea măsurii în orice denunță cu precizie inadecvarea la realitate, o suicidară ratare inclusiv morală”. Mesajul lui Bănescu vine la două zile după ce Florentin Pandele, soțul Gabrielei Firea l-a făcut ”fariseu” în ”straie #rezist”.

Schimbul dur de replici între Vasile Bănescu și cuplul Gabriela Firea-Florin Pandele a pornit în urmă cu o săptămână, la scurt timp după perchezițiile procurorilor DIICOT care au dezvăluit ororile din azilele de vârstnici din Ilfov.

Vasile Bănescu lansase și joi un șir de acuzații despre care s-a speculat că ar fi fost la adresa Gabrielei Firea, ministrul Familiei.

Mesajul integral al lui Vasile Bănescu

Ce înseamnă „a sta cam prost cu caracterul” ?
Răspunsul teologului laic
Deși uitat, gândul că „stilul e omul însuși” rămâne mereu actual, puternic expresiv în legătură cu devoalarea omului lăuntric (singurul real) prin mișcările involuntare produse de sufletul lui, de conștiința, mintea, trăirile, cuvintele și gesturile sale intime sau asumat publice. Toate se înlănțuie în ceea ce se numește „stil propriu”, echivalentul etic și estetic al unei amprente lăsate de fiecare asupra realității în relația cu ceilalți.
Așadar modul mai mult sau mai puțin nuanțat în care reacționăm, relaționăm, comunicăm sau înfăptuim, ne construiește, ne dezvăluie, ne reprezintă. Pe noi, cei din noi înșine.
Suntem, așadar, ceea ce exprimăm în varii feluri ca persoane întoarse cu fața sau, din păcate, cu spatele spre ceilalți. În jurul nostru, ca un „corp energetic” iradiază continuu caracterul, miezul și relieful nostru moral, imposibil de camuflat total.
Depășirea măsurii în orice denunță cu precizie „inadecvarea la realitate”, o suicidară ratare inclusiv morală.
Este cazul oricui se lasă luat de valul tulbure al egolatriei, al lăcomiei de vizibilitate, de întâietate, de autoritarism sterp asupra celorlalți. E cazul trist al oricui se lasă sedus de strategia rudimentară a invectivei, a judecății sumare și a lui hodoronc-tronc.
Când asta se înfiripă și se consumă în cadrul prin excelență delicat în care se operează cu „cele nevăzute”, spirituale, lucrurile devin grotești, ridicole, caricaturale. În esență, antihristice.
Excesul, adversar inclusiv al virtuții care strălucește doar prin discreție și moderație, nu se asortează nicicum cu straiele unei poziții publice (arhipăstorești).
De aceea, ca exemplu, stahanovismul ortodoxist situat la antipodul „calmului valorilor” Ortodoxiei, al sobrietății, al delicateței, nobleței și dreptei măsuri în toate, devine un toxic exces pentru corpus-ul eclezial atunci când se respinge chiar și ideea de sfat (evanghelic) sau binevoitoare observație, reacționându-se cu țâfnă și trufie.
Într-un asemenea context, „a sta cam prost cu caracterul”, cu gradul de rafinament lăuntric, indică mai degrabă o surditate și orbire spirituale, decât acuitate morală sau orice altă virtute predicată, niciodată practicată.
Virtutea, când există, presupune un real, oricât de modest, grad de smerenie și inteligență (duhovnicească).
A apela, de exemplu, obtuz și trivial la ofensarea cuiva pe care nu-l cunoști, a-ți cultiva malițios, neinspirat, imaginarul și așa sărac, a confunda cotidian duhovnicescul cu prea omenescul, altruismul pastoral cu autoritarismul local, a te livra celorlalți exclusiv în cheie autoritaristă fără nicio acoperire în autentica autoritate, iată doar câteva dintre simptomele unui jenant autosabotaj, căruia unii i-ar putea descrie principala cauză prin cuvintele: „a sta cam prost cu caracterul”.
„Doctorul sufletelor”, cu acordul pacientului, le vindecă însă pe toate.