Anumite greseli de gramatica se comit uneori din… hipercorectitudine, din pretiozitate sau, cum ar spune lingvistii, din hiperurbanism. Nu putini sunt aceia care vor sa para altceva decat ceea ce sunt cu adevarat. Aceste atitudini sunt reflectate deseori si in limbaj, pe care-l transforma, uneori fara voie, intr-unul “schimonosit”, departe de constructiile corecte, acceptate in normele literare ale limbii romane.
Lectia noastra de gramatica se va referi astazi la pronuntia si scrierea corecta a anumitor numerale care pot crea confuzii.
Prin urmare, se scrie si se pronunta corect “Mai am paisprezece (sau saisprezece) zile de concediu” si nu “Mai am patrusprezece (sau sasesprezece) zile de concediu”. Din punct de vedere gramatical, cele doua numerale fac exceptie, fiind singurele in limba romana scurtate cu o silaba, in locul acesteia aparand un i semivocalic. Trebuie sa stim, insa, ca doar aceste forme de numeral sunt acceptate in limba literara.
Celelalte numerale, unsprezece, doisprezece, cincisprezece, optsprezece… pastreaza forma “nealterata” in scris. Si in acest caz, tendinta multora, cum am spus mai sus, din pretiozitate sau pedantism gratuit, este de a le “completa”, intr-o maniera nefericita, cu diverse vocale, ajungandu-se la forme total gresite de tipul: “optusprezece”, “optasprezece” sau “optisprezece”.
Potrivit lingvistilor, ar fi scuzabila, in acest caz, doar pronuntia lucratorilor de la telecomunicatii care, pentru evitarea unor confuzii in transmiterea informatiilor, folosesc forme de numeral gresite.
Alte constructii, preluate din limbajul popular si care circula intens in exprimare, sunt: “unspe” sau “unspece”, “doispe” sau “doispce” etc. Nici aceste forme de numeral nu sunt acceptate in limba literara.
CITESTE SI: LECTIA DE GRAMATICA – Cum e corect: „cea mai bine imbracata vedeta” sau „cel mai bine imbracata vedeta”?
Sursa: Monica Pop