16 08 2010
Vezi GALERIE FOTO
Ca amator de inedit, am luat nitel parte la unele evenimente artistice desfasurate in primele doua editii ale Prelucart (2008,2009) ce au fost gazduite de minunata asezare Dealul Corbului de pe meleagurile Prelucilor, respectiv din flancul geografic drept al splendidului Defileu al Lapusului (deocamdata insignifiant cunoscut si extrem de putin valorificat turistic). Recunosc ca am fost putin derutat de schimbarea locului desfasurarii Taberei Artelor in acest an, dar, dupa ce m-am deplasat acolo fara nicio problema ( circa 78 km din Baia Mare, via Tg.Lapus-Coroieni-Draghia) beneficiind de soseaua asfaltata pana in parcarea bisericii din Dealu Mare, adica la doar vreo 50-60 metri de tabara de corturi amenajata de participanti in pajistea decurand cosita, la umbra binefacatoare a unei livezi de pruni, meri si nuci, realmente rupandu-se de povara rodului, nu am mai avut ce regreta (din nefericire ,,Drumul Sapardului”. Adica soseaua dintre Copalnic-Manastur-Dealul Corbului care s-a facut zob, gropi si ogase dupa abia doi ani de la amenajare iar asta i-ar fi descurajat pe cei interesati de participare la culturalul eveniment).
In Draghia, acolo unde indicatorul rutier arata la stanga patru km Dealu Mare, am intalnit si primul indicator spre Tabara Artelor. La stanga, a aparut, dintre coroanele clasicilor pomi fructiferi, turla ascutit-dranitata a bisericii de lemn, monument istoric, din Draghia.
Peisaje spectaculoase spre tabara…
Am rulat in continuare, incantat de peisajul framantat, printr-o tipica zona colinara. La stanga si ceva mai sus, pe culmea ce leaga hotarul Coroieniului de Culmea Breze, a aparut turla mai recentei manastiri cu hramul Sfantul Ilie Proroc (2,5 km ) apoi releele GSM.
Culmea impadurita cu foioase continua spre est, fiind traversata de bizar declaratul drum national Targu Lapus – Boiereni – Magoaja ( nu va aventurati pe el fara 4 x 4 sau…car cu boi ori cu atelaj tractat hipo !) si apoi, pe deasupra Manastirii Rohita, peste varful Alunis si varful Breze ( cu relee GSM si de la raspantie de hotare a judetelor MM, BN, CJ).
Am facut trasee turistice in acele zone, dar acum mi-au atras atentia pe versantii S-SV ai culmii aferenti Draghiei si indeosebi Dealului Mare o succesiune de ,,faleze” verticale, pluristratificate, formate din gresii fine si mai grosiere, deosebit de fotogenice, intr-un fel amintindu-mi de relativ apropiata Rapa Vimei ( de revenit si tatonat turistic zonele in cauza !).
La stanga drumului, pe la intrarea in Dealu Mare, dupa spectaculoasele volte ascendente ale asfaltului ingust dar excelent, a aparut un banner inspirat, invitand curiosii sa ia parte la activitatile taberei derulate in perioada 16 –19 aug). Gospodariile cu sarpante de ardezie abia se desluseau ici si colo din „omniprezentele” livezi, turla argintie a bisericii insa functioneaza aici precum un veritabil far al spiritualitatii.
Arari localnici la vedere, cu totii la facutul fanului si a otavii, cu toata nemiloasa arsita a dupa-amiezei. Alte indicatoare spre tabara, unul haios infipt in armatura unui container pentru gunoi menajer, doua afunde inseuari, doua poduri mici, o scurta volta in dreapta spre biserica.
Indicatorul spre campingul cultural
Aici un haios indicator pietonal indruma spre camping, respectiv altul, pentru cei veniti cu autoturismul, spre parcking-biserica. Parcand, l-am intalnit pe unul dintre organizatori, Ducu Hotima, dar acesta era mult prea prins cu chestiunile de management ale taberei, promitand sa stea la o sueta abia spre seara, cand majoritatea invitatilor ar fi sosit si s-ar fi instalat ,,pe la casele lor,, ( a citi corturile lor).
Imediat, am dat cu privirile de tabara corturilor, deocamdata vreo 10-15, altele in plin curs de instalare pe la umbra prunilor. Nu lipseau nici pavilioanele-umbrare mai spatioase ce trimiteau pe cei cu mintea infierbantata de arsita la medievalele tabere ostasesti, aici lipseau (deocamdata poate) fluturandele belicoase flamuri.
N-am inteles initial rostul cablurilor trase prin iarba insa…curand aveam sa remarc aleile abia cosite trasate spre cabina de dus, respectiv WC, flancate cu lampioane iluminate nocturn ( un alt plus de incontestabila civilizatie al acestei editii).
Animatie in toi
Nu doar in ad hoc incropitul atelier hand made unde, doua tinere creatoare nu razbeau defel in disperata lor batalie cu obraznicile furnicute rosii ( iata si riscurile taberelor eco-bio!).
I-am intalnit dupa aceea pe actorul Liviu Topuzu, coordonatorul atelierului de dramaturgie, insotit de frumosul sau setter irlandez si pe dramaturgul Mihai Ignat.
Generala buna dispozitie, atitudine amicala, chipuri zambitoare la tot pasul. Adulti dar preponderent tineri, foarte tineri si copii, cu totii interesati de…ora mesei.
Altii prinsi in focurile administrativ-organizatorice, inregistrand sositii, oferindu-le ,,regulamentul” taberei, informandu-i amabil si pertinent ( tradus, fara lehamite, fite si ifose tipic institutionale).
La stanga ,,comandamentului, reprezentat de o casa traditionala cu prispa umbrita de ghirlandele de vita hibdrida de vie plina de ciorchinii de struguri, deocamdata verzi, o trainica sura.
La dreapta acesteia o alta si-n fata usii ei, din scandura de brad frumos si specific ornamentata, asezat pe iarba, un june ,,scrib,, caligrafiind, migalos-transpus, cu creta pe o tabla scolara neagra ,,regulamentul,” plus alte indispensabile informatii, precum meniul zilei.
Copiii trageau un septic la umbra, pe mesele ,,restaurantului” amenajat intr-un fel de sopron protejat cu o folie de polietilena, cativa bateau mingea in timp ce altii se-nvarteau in jurul vetrei focului de tabara.
Simtind iz de ciorba apetisanta, dar mai ales de fum ravasitor de fag, am ochit cuhea amenajata in dosul surii, evident la umbra prunilor, cu cateva oale aburind pe plita de tuci.
1000 de sarmalute „in pregatire” pentru participanti
Acolo trebaluiau de zor (curatind cartofi, razuind varza proaspata pentru salata etc.) sotii Finis Cristina si Cristian ajutati de mama Cristinei, lelea Deliu Viorica, cu totii fiind de fel din apropiatul sat Baba (renumit pentru stravechile-i cuptoare de ars var din Cheile Babei, de la frontiera jud. MM-SJ).
De la mesterii bucatari aveam sa aflu ca joi seara, la cina festiva a taberei, aveau sa le ofere participantilor peste 1000 de sarmalute, pe langa alte neaose minunatii gastronomice locale. Cu siguranta n-avea sa lipseasca dezlegatoarea de limbi si inimi, imbatatoarea horinca parfumata de Dealu Mare.
Toropiti de caldura, unii invitati citeau picotind lenesi pe la umbra. Coordonatori precum Vasile Muste pentru literatura si Viorel Marton pentru arte plastice nu aparusera deocamdata. De muzica avea sa raspunda in aceasta tabara Ioan Onisor.
Tineri, dar si mai varstnici, localnici din Dealu Mare roiau curiosi in preajma taberei, unii dintre ei, rude ale organizatorilor, dand generosi si mana pentru implinirea unor activitati in vederea startului acestei noi editii LapusArt.
Luandu-mi ramas bun de la organizatori si realizatori, urandu-le deplin succes si-n primul rand multa voiosie si bucurie, m-am retras pe langa un lung sir de stupi de albine, luand aminte la sveltetea bisericii cu sarpanta si ascutita-i turla argintii, in timp ce, dinspre Draghia, soseau invitati dupa invitati, iar colinele cu livezi, fanate si pajisti arse de toropeala sahariana a dupaamiezei pareau realmente a se volatiliza, plutind ireal ca-ntr-un impeceptibil tremollo greieresc cu-n duios timbru de vioara.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
