Inca de vineri site-ul accuweather.com prognozase pentru Boiu Mare 6% precipitatii desfasurate pe 9 ore. Verific duminica dimineata pe la 4,30 prognoza. Nu mai sunt anuntate 9 ci 10 ore de averse consistente. Ne intalnim totusi la ora 8,30 cu cativa din speologii Clubului Montana Baia Mare (A. Stefanoiu, D. Istvan, I. Pop, Felix Mersei, A. Portase, M. Todoran, T. Minghiras, Brena & eu) si pornim spre Somcuta Mare – Mesteacan.
Nu ploua dar, cuminti, asteptam sosirea burnitei la deja traditionala cafea matinala, pe dealul Mesteacan (culme).
Cntinuam apoi spre Boiu Mare.
Lasam la stanga (1 km) satucul Prislop.
Asfaltul e excelent …o vreme, continua cu macadam calcaros spalat de averse si torente.
O frumoasa bisericuta traditional maramuresana, monument istoric din lemn, posibil din sec. XVII-XVIII, se naruie la stanga drumului, sub privirile autoritatilor nesimtite.
Ne aflam in plin Podis Somesan, o denota relieful cu platouri ce alterneaza cu doline, frecvent acaparate de un deset impenetrabil de paducel, porumbele si maces, parcele inguste trasate multisecular pe curbe de nivel, cranguri de carpen, fag, uneori plop alb si mesteceni.
Spre sud-sud-vest se contureaza picturalul culoar al Somesului decupat milenar prin calcarele eocene.
Pacat ca e noros, plumburiu, tern, doar pe alocuri vag plutindele neguri se inalta ca intr-un fel de ciudat ritual sacru.
Drumul desfundat coboara apoi se avanta spre culmi.
Ici, colo, printre holde si livezile chiorene tipice, de batrani pruni, pasc ciopoare de vite si oi.
Oprim…pe burnita, la cimitirul din Francenii Boiului.
Admiram in departare, spre sud-est, sageata sura si ascutita a turlei bisericii din alt satuc, Romanesti.
Felix, Marius si Traian se echipeaza pentru investigarea pesterii semnalata si propusa ca tura de Ionica Pop, cel care a umblat odinioara prin zona iar un localnic l-a condus la cavitatie, crezand ca era vorba de ceva inedit, neexplorat si neconsemnat in literatura de specialitate.
Pornim la stanga, pe ulita Francenilor Boiului strajuita de pruni simetrici. Banutii frunzelor lor sunt verzi, tonici, nu putini insa deja au virat in bronz-auriu.
Ciresii si-au pus grabnic roba auriu-insangerata in timp ce perii isi tremura frunzulittele lucioase verzi, violet-maronii sau rubinii.
Nucii, pe-aici neprinsi de tardivele geruri ale primaverii, abunda de nuci iar frunzisul a virat lent din verde pal in galbui-ruginiu, ca de abia copt tutun.
Arar remarcam meri Yonathan incarcati de rod, merele parand sute de globuri rosii fragile, ca ale unui pom de Craciun.
Burnita se opreste.
Ulita coteste dreapta apoi suie ceva mai accentuat printre garzile de onoare ale prunilor patinati de licheni sur-albastrii.
Nebunatica, Brena se napusteste in cardul tinerelor bibilici, curci bronzate si gaini ce zburatacesc inspaimantate spre protectoarele coroane dense, tipand sfasietor, de parca ne-am fi aflat in vreo jungla virgina.
Iesim din apendicele satului si continuam pe culmea cu argilos-clicoase holde ce ne naclaiesc bocancii, altora cizmele de cauciuc.
Traversam o mica inseuare spre sud-est, printr-un hat cu deset de pruni si paducei.
Departe, abia rasarind din nebuloase, apar dealurile Vimei iar la est, pe o vag intuibila vaiuga, un lung sir de neguri tradeaza Salnita si culoarul spre Defileul Lapusului din zona Scaruta–Aspra.
Un regal ciupercistic ne intampina intr-o fosta holda de grau.
Sunt exemplare albe, vag solzoase pe calota, cu ciorap alb pe tulpina cilindrica. Aduc a varietate de Piciorul caprioarei (Palaria sarpelui) dar au lamelele ceva mai rare, albe, nu bej-maronii precum cele comestibile, cunoscute.
Sunt cateva zeci.
Ionica Pop tatoneaza pe hatul din dreapta, incendiat prin primavara pentru a scapa de hatasul obraznic.
Un par salbatic debordeaza de poame parfumat-astringente, unele malaiete, un jugastru falnic si trei carpeni ingemanati marcheaza gura avenului din calcare eocene, intrarea in pestera Francenii Boiului.
Jugastrul si-a infipt solida radacina in peretele vestic al avenului scurt, imbratisand disperat, precum un leu, o proeminenta calcaroasa, lasand trunchiul sa se aplece oblic, in efemer echilibru, deasupra lui.
Ajungem repede si…fara a fi murati de ploaie, la ora 10,30.
Primul se avanta Traian (Toni), coborand un perete nord-estic aproape vertical si inalt de aproximativ 6 m, profita de proeminentele radacini ale parului.
Un gros detritus de aluviuni, frunze si pere salbatice fermentande, acopera oblic fundul avenului, aproape circular, cu peretele sudic vertical de circa 3,5-4 m. Ansamblul carstic pare la exterior ghizdul unei fantani, larg de 3,5-4 m.
Peretele vestic, ceva mai lutos, tradeaza doua lacase, nu mai largi de 25-30 cm prin care dupa averse apele adunate pe platou sunt drenate spre aven si pe urma in caverna dezvoltata dincolo de arcada semicirculara, larga de aproximativ 2,5 m, inalta de cel mult 50 cm.
Traian iese fixand profesionist o coarda pentru coborare.
Echipat ca la carte, gata de-o fotografie demna de National Geographic, coboara Felix Mersei (speolog, alpinist, profesor de schi) si dispare precum o salamandra in caverna.
Il auzim o vreme dislocand bolovani pentru a-si continua prospectarea, acestia rostogolindu-se tenebros, cu sunete infundate.
Revine dupa o vreme si ne spune ca a descoperit imediat la intrare zidul de bolovani calcarosi dublati la exterior de lut argilos.
Mitica Istvan scoate la iveala un manuscris, de vreo trei decenii, al Clubului de Speologie Montana din care Aurelian Stefanoiu, geologul ex dascal universitar, ne citeste informatiile ce tradeaza prealabila investigare a formatiunii, initial in mod absolut empiric (ca de obicei).
Prime relatii scrise apar intr-un document de pe la 1900 care spune ca pestera fusese folosita de locuitorii din Boiul Mare drept refugiu, cu ocazia succesivelor invazii tatare.
Si azi in Boiu Mare exista o padure numita Tataru.
Cei din Boiu Mare ii considerau canibali pe tatari, fugind din calea lor se ascundeau in acesta pestera pe care o dotasera cu o poarta de fier si zidul de piatra mascat la exterior cu un val de lut.
Un calaret venea sa-i anunte pe fugari imediat ce hoardele vrajmase se retrageau.
In 1973 Chis-Ster a efectuat aprofundate cercetari in zona, scriind si o mica monografie.
Doline cu adancimi si dezvoltari diferite se afla deasupra avenului-pestera, spre nord-vest si nord-est.
La sud se contureaza o lunga si larga afundatura cu aspect de covata, fara o evacuare a apelor pluviale prin vreun parau sau torent vremelnic, ceea ce, ne spune geo-speologul M. Istvan denota existenta unui parcurs subteran dezvoltat pe aliniamentul est-vest, oarecum paralel drumului ce leaga Boiu Mare de Romanesti si Vima Mica.
La un moment dat in pestera se afla Felix, Traian, Marius, Mitica si Alec.
Aceasta e pronuntat descendenta, galeria de 2-3 m lungime fiind succedata de o ingustare, urmeaza continuarea de aproximativ 8 m, cu o largime de circa 1,5 m, un horn larg de vreun metru si inalt de doi, dupa care se atinge pardoseala pesterii, colmatarea impiedicand continuarea avansarii.
Conform Cadastrului Pesterilor C.S. Montana Baia Mare, Pestera Francenii Boiului sau Pestera de la Romanesti este fosila, dezvoltata in calcare eocene 16 m, denivelare 8 m si a fost descoperita, cartata si descrisa de catre D. Istvan & Zachan Alexandru (cod 4003/1).
Alec revine cu un craniu denudat, de jder, trofeu de neuitat.
Ne relateaza ca in pestera exista un mic osuar de pasari si mamifere mici, victimele in timp ale rapacelui carnivor probabil.
Reincepe aversa mocaneasca, din ce in ce mai obraznica si consistenta iar Mitica si Ionica pornesc la investigarea dolinelor nordice, de la vest spre est. Revin nu dupa multa vreme cu o serioasa recolta de ciuperci, de la bureti de roua, minunat parfumati, bej maronii, aducand a chinezesti palariute din paie, la ciupercute de balegar champignon (Agaricus campestris-var.cultivate Agaricus bisporus, edulis sau blazei) si Palaria sarpelui (Piciorul caprioarei–Macrolepiota procera).
Ploaia nu glumeste. O pelerina e sacrificata pentre ca atarnata de lastaris sa constituie o labila copertina pentru 2-3 insi, mai apoi doar pentru rucsaci.
E din ce in ce mai rece.
Pornim cu totii dupa ciuperci pe platoul nordic, maturandu-l in raspar, chiuind haiduceste pentru a ne repera.
De aversa scapam nitel disparand in braul nordic de faget.
Ploaia pare a conteni, iesim printre doline si ne dedulcim cu coarnele savuroase, dulci-acrisoare si carnoase, abia doborate de ploaie si rafalele scurte de vant.
Ne regrupam in cele din urma iar aversa reancepe.
Renuntam la frugala masa de pranz, pornind spre Francenii Boiului peste holda din ce in ce mai clisoasa.
Intr-o gradina adun ultima mare recolta de champignons pentru amicul Aurica pentru un papricas.
O luam spre casa prin ploaia care nu conteneste pana seara.
Si de-aceasta data prognoza www.accuweather.com s-a dovedit profesionista, pertinenta.
Si ce daca ne-am murat putin?
Nici o tura pleostita de aversa nu se compara cu zacerea inerta in fata sticlei TV, si daca n-am avut parte de descarcari electrice si grindina…totul e OK.
Foto: La pestera din Francenii Boiului, Traian Minghiras, Felix Mersei si Marius Todoran
Sursa: Lucian Petru Goja