IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului: „Postul, pentru adevărații creștini, nu este vreme de întristare și tulburare”

„Postul, pentru adevărații creștini, nu este vreme de întristare și tulburare, deoarece presupune osteneală și renunțare, ci este prilej de bucurie și râvnă sporită pentru a înmulți rugăciunea smerită, nevoință asumată și iubirea milostivă prin fapte bune.
Creștinii adevărați, în vremea oricărui post de peste an și mai cu seamă în Postul cel Mare la sfârșitul căruia primim lumina învierii și îl vedem pe Hristos Stăpânul vieții, înviat din morți, înțeleg că doar prin suferința și prin umilința Crucii se poate ajunge la biruința și Slava Învierii. Părinții Bisericii și marii nevoitori ne îndeamnă și învață „să ne răstignim mădularele prin înfrânare, să fim treji în rugăciune, precum este scris și să viețuim pe urmele Celui ce a pătimit și patimile a urmat!”
În stare de nepocăință, nepăsare și dormitare omul se moleșește, se lenevește devine vegetativ și irațional sau instinctual. În vreme de căință omul întreg (trup și suflet) intră în stare de veghe permanentă, luptând cu patimile (gânduri, vorbe, fapte rele) și eliminându-le una câte una devine întreg sănătos, mintea și viața lui se luminează și se umple de o bucurie negrăită simțind că a revenit acasă în brațele Tatălui ceresc întocmai ca fiul cel risipitor.
Sfântul Maxim Mărturisitorul care a trăit în secolul VII (+662) și care este normativ pentru mistica ortodoxă bizantină spune atât de clar și pe înțelesul tuturor: „când Adam a încălcat porunca dumnezeiască, plăcerea a devenit obârșia nașterii oamenilor și durerea capătul ei, căci prin plăcere vine sămânța și prin durere, moartea, dar Hristos făcându-se ascultător a dat oamenilor o altă naștere, duhovnicească a cărei obârșie este durerea ostenelilor virtuții, iar capătul ei plăcerea și odihna. De aceea vrând să se întrupeze nu S-a născut după sămânță, căci N-a urât moartea care vine din durere ca o pedeapsă a plăcerii, ci pentru noi cei osândiți la moartea, ca moartea Lui prin suferința să se facă moartea morții noastre, iar Învierea și Viata Sa dumnezeiască, viața vieții noastre și să ne dăruiască nemurirea”.

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului