Imediat ce treci de manastirea din Barsana apar primele semne ale potopului. Pe malul drept al Izei, langa drumul judetean, zeci de hectare de teren au fost maturate de apa, iar culturile mustesc in noroi. In loc de mirosul de iarba proaspat cosita si flori, care te imbata cand faceai o excursie spre Botiza, in aer pluteste acum un iz greu, de hoituri.
Pe masura ce urci pe valea raului, scapi de mirosul sumbru, dar ravagiile facute de furtuna te socheaza vizual. Pe portiuni mari asfaltul a fost tarat in iarba, iar pe dealuri vezi cum pamantul a luat-o la vale. Copacii de pe marginea Izei stau aliniati, cu radacinile in sus, de parca ar astepta ca „uriasul” care i-a smuls sa se razgandeasca si sa ii sadeasca din nou.
Toata suflarea pune mana si ajuta
Printre crengile rupte si mormanele de gunoi de pe malul apei, batrani si copii cautau de zor, luni la amiaza, dupa bunurile pe care le-a dus la vale viitura. ”Nu prea ai ce sa culegi, ca lucrurile is distruse – mai prinzi o oala, o grebla”, au marturisit ei continuandu-si cercetarile. Printre „recuperatori” se numarau si cateva familii sarmane care pescuiau cartofii scosi de puhoi din beciurile aflate in amonte. „Daca nu ii luam noi, or sa putrezeasca. Doara nu furam”, s-au justificat cativa dintre ei.
In satele lovite de furtuna era agitatie mare. Nu era casa la care sa nu se lucreze. Femeile spalau cergile si hainele manjite cu noroi, in timp ce barbatii lor scoteau apa de prin beciuri, reparau garduri si improvizau podete. Nici copiii nu stateau degeaba – unii curatau curtile, altii aduceau apa de la izvor sau lemne pentru reparatii. Parca s-ar fi inteles cu totii sa demonstreze naturii ca nu sunt usor de infrant.
”Dumnezau ne-o pedepsit ca suntem pacatosi. Amu’ i-o trecut supararea si ne-a ajuta sa ne revenim, da’ mai intai tre’ sa ne ajutam noi pa noi. Numa’ pedeapsa vine de-a gata din ceruri, norocu’ tre’ sa ti-l faci cu manuca ta”, a spus cu ochii in lacrimi Marie Perta din Sieu. Femeia avea o moara si doua valtori langa casa. Acestea erau singurele surse de venit. Sotul ei, Florea Perta, nu stie daca va mai avea vreodata bani sa refaca ce a distrus viitura. „Om face ce om putea. Dumnezau da si tat el ne ia”, a marturisit resemnat barbatul.
Peste gardul din lemn facut bucatele de furia apelor privea pierduta o batrana de 80 de ani. Avea o sapa grea pe umar, iar picioarele ii erau incarcate cu noroi. „Am fost pa camp sa vad ce a ramas. Nimica nu mai pot sa salvez”, a spus ea cu voce stinsa si lacrimile au inceput sa i se pravaleasca pe obrazul ars de soare. Apoi a pornit sa ajute un consatean a carui sura s-a prabusit dupa furtuna. „Casa mea o scapat. Am avut apa si noroi inauntru, da ii in picioare. Mi-am facut curat cum am putut si amu ma duc la altii sa vad cu ce pot ajuta. Ase ii la noi obiceiu’. Cand ii bai, tre’ sa sara tati sa te ajute.”
Telefonul… fara fir, mai rapid decat evidentele oficiale
O alta batrana, tot cu sapa in mana, se intorcea de la o casa daramata. „Am fost sa vad cu ce pot si de folos”, a spus Ioana Manta. Femeia stia absolut tot ce se intamplase in comuna dupa furtuna, ba cunostea si pagubele inregistrate in localitatile invecinate. Ea ar fi putut da lectii de documentare unora dintre alesii de la judet care, luni dupa-amiaza, inca nu stiau sa spuna exact care sunt pierderile provocate de averse.
„La Botiza ii rau de tat. N-au oamenii apa, podurile is duse, sa prabusesc casele pa ei. La noi iara ii dezastru. Is vreo patru case care or fi la pamant, ca nu mai pot fi salvate si ii o femeie, sarmana de ea, care o murit luata de apa. Rau de tot am auzit ca ii si in Poienile Izei, unde iara is case care pica la pamant. La Rozavlea si Stramtura or scapat oamenii mai lesne, da si acolo o facut ploaia prapad si amu is probleme cu pamantu’, ca vine la vale pasta case. Is pasta 200 de case cu probleme, de pamant nu mai vorbesc… Nu stiu daca o scapat o cultura intreaga… Apai de animale ce sa zic? Pasarile or murit cu sutele. S-or dus cu apa si vaci si cai si porci… Tare ne-o mai batut Dumnezau de data asta, ca la noi nu s-o pomenit veci ase ceva. Nici strabunica mea n-o prins asa vijelie pa Valea Izei.”
Femeia a aflat toate datele stand seara pe banca in fata casei si intrebandu-i pe trecatori ce se aude nou in comunele afectate de viitura. „No, amu spune-ti-mi si mie ceva ce ati vazut acolo, ca io v-am zas tat ce am stiut”, ne-a cerut batrana, in schimb, dornica sa isi completeze registrul de informatii cu date proaspete.
Morosenii au vazut semnele Apocalipsei
Comuna Botiza e de departe cea mai afectata. Podurile de peste paraul ce trece prin fata caselor au fost pur si simplu smulse de apa. Erau constructii solide, din beton, pe care ar fi putut trece pana si un tractor cu remorca, dar torentul le-a dus la vale de parca ar fi fost facute din hartie.
Acum trunchiuri mari de copac aduse de apa sunt folosite pe post de punte improvizata pentru a ajunge la gospodarii. Putini oameni pot povesti cum s-a produs nenorocirea pentru ca mai toti s-au ascuns cand au auzit zgomotul asurzitor de afara.
„Am zis ca ii sfarsitu’ lumii. Ne-am adunat tati gramada si ne-am spus rugaciunile. Mariuca, nepoata mea de 11 ani, o sunat la pompieri plangand ca o sa murim, iara aia ne-or zis sa ne urcam undeva sus si sa asteptam. Am suit in pod si pana o trecut furtuna nu ne-am coborat”, a povestit Maria Trifoi. Batrana e suparata pentru ca autoritatile nu i-au dat nici macar o sticla cu apa. „Nu ne-o ajutat nime’ cu nimic. Io stau cu doi nepoti si nici macar apa nu am primit. Tre’ sa merem vreo doi kilometri pana la izvor daca vrem sa bem ceva”, s-a plans ea.
Alti sateni au contrazis-o pe femeie: „Ce iti mai tre’ si tie amu’. Ii apa la izvor! Nu vezi ca vine Apocalipsa! Mai bine sa merem la biserica sa ne rugam, nu sa tat aratam cu degetu’ la altii”, a spus un barbat aflat in trecere. In urma lui se aflau alte sase persoane care mergeau inspre biserica, hotarate sa ceara iertare pentru pacatele savarsite. „Nu stim ce a fi, da noi tre’ sa fim pe bune cu Al de sus. Furtuna care o fo aici ii semn clar ca vine sfarsitu’. Nu vrem noi sa credem, da Dumnezau ne cheama la judecata”, a spus Vasile Ionas dupa care si-a vazut linistit de drum.
Casele sunt dezgropate cu sapa si lopata
De cand s-a linistit furtuna, satenii din Botiza nu au stat o secunda locului. „Si noaptea dormim cu ochii deschisi. Ni-i si frica, da’ ne si ne gandim cum sa facem sa fie totu’ cum o fo”, a explicat unul dintre localnici. Sus, pe Valea Sasului, e cel mai mult de lucru. Oamenii au inceput sa dezasambleze surile luate de ape si sa construiasca altele din lemnul ramas. Altii calculeaza cum ar putea sa isi dezgroape casele acoperite de pamantul care a luat-o la vale.
”Noi n-avem unde sa ne mutam. Am lucrat la casa asta 10 ani si amu’ tre sa o evacuam. Pamantu’ o blocat usa si geamurile – nici nu mai putem sa intram inauntru. E nevoie de un excavator. Da’ cum stam pa deal, nu se poate lucra cu utilaje grele. Om da la sapa, nu stiu ce om face, da’ musai sa ne dezgropam casa”, a spus, plangand, Maria Poienar. Locuinta femeii risca sa se prabuseasca daca nu se intervine rapid.
Spaima cea mai mare a oamenilor e ca pamantul va continua sa alunece si ca efortul lor de a-si salva casele va fi zadarnic. ”Ar trebui sa vina cineva de la primarie, ceva specialisti care sa ne spuna ce sa facem. Nu ne temem sa lucram, da’ asa, de unii singuri, nici nu stim incotro sa o luam si cu ce sa incepem.”
Femeia a scapat de moarte ca prin urechile acului in seara urgiei. Ea trebuia sa mearga sa ia lemne de afara, dar s-a speriat cand a vazut fulgerele si cum bate vantul. ”L-am strigat pe barbat sa vina sa vada ce nenorocire ii. Mi-o fost frica sa mai ies. Dupa doua minute am vazut cum dealu’ se da pasta cap si cum pamantu’ inghite lemnaria. Mi-o venit sa lesin, da’ am stiut ca tre’ sa ma tin tare si sa fug”, povesteste femeia. Cand s-au intors la casa au vazut ca e inconjurata de o mare de pamant. ”Avem nevoie de ajutor, ca n-avem nici un venit. Toata averea noastra ii casa asta, nu putem lasa sa ne-o ia pamantu’ acuma.”
Sunt zeci de drame similare pe Valea Izei. Oameni disperati care au nevoie de ajutor, dar care nu asteapta cu mainile in san salvarea din partea autoritatilor. Unii au ajuns saraci lipiti pamantului, altii si-au pierdut doar o parte din avere. Afacerile din turism, care aduceau venituri locuitorilor din zona, au avut si ele de suferit. Multe agropensiuni au fost afectate de viitura, iar turistii au dat bir cu fugitii cand au vazut potopul care s-a abatut asupra lor.
Sursa: Larisa Tivadar
– Servicii de creare site web
