Tatarii din Crimeea comemoreaza duminica, intr-o atmosfera tensionata, 70 de ani de la deportarea lor de catre Stalin, o tragedie a carei amintire este reaprinsa de anexarea, in martie, a peninsulei ucrainene de catre Rusia.
Aceasta aniversare se desfasoara intr-un context de tensiuni fara precedent, dupa ce liderul istoric al tatarilor Mustafa Djemilev, care a denuntat recent „anexarea”, a primit interdictia de a patrunde pe teritoriul Crimeei, iar sustinatorii sai sunt amenintati cu urmariri in justitie pentru „extremism”.
Autoritatile din Crimeea, care se tem de „provocari”, au decis vineri sa interzica prin decret orice „actiune in masa”, in peninsula, pana la 6 iunie, cautand sa impiedice marea adunare traditionala, in centrul Sevastopolului, la care sunt asteptati aproximativ 40.000 de participanti.
Una dintre principalele etnii din Crimeea inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, aceasta populatie turcofona a fost deportata in 1944 de catre regimul sovietic, atent sa „curete” peninsula de „elemente ostile”. „Versiunea oficiala sovietica ii acuza pe tatarii din Crimeea ca au colaborat cu ocupantul german. Erau prezentati ca «putin fiabili din punct de vedere politic»”, declara Elvedin Ciubarov, un istoric tatar.
Aprobata de catre Stalin, deportarea incepe in noaptea de 18 mai 1944. Cu liste cu adrese in mana, mii de militari sunt mobilizati in peninsula in cautarea familiilor tatare, care au la dispozitie doar cateva minute pentru a-si aduna cateva bunuri si provizii.
Deportatii sunt inghesuiti in vagoane pentru transportul animalelor, cu destinatia Siberia si Asia Centrala. Pentru cei mai multi, destinatia finala va fi Uzbekistan.
In trei zile, operatiunea se incheie: peste 190.000 de persoane sunt expulzate de pe pamantul natal. Odata ajunsi la destinatie, tatarii sunt cazati in camine si pusi sa munceasca in industrii si ferme de stat, in conditii extrem de dure.
Dupa calatorie, careia multi nu i-au supravietuit, clima, lipsa de hrana si propagarea rapida a bolilor au decimat aproape 45% dintre deportati, potrivit unor surse tatare.
In Crimeea, s-a trecut, intre timp, la „curatarea de tatari” a peninsulei.
Numele localitatilor sunt „rusificate”, iar monumente tatare sunt transformate in muzee. Deficitul de forta de munca in aceasta regiune agricola este acoperit, in mod progresiv, prin aducerea unor familii ruse si ucrainene. Cand Nikita Hrusciov a „oferit” Crimeea Ucrainei, in 1954, urmele prezentei tatare disparusera aproape complet.
Abia in 1967, dupa 14 ani de la moartea lui Stalin, un decret retrage acuzatiile formulate la adresa tatarilor din Crimeea. Insa acestia vor reveni in peninsula abia la sfarsitul anilor ’80, in momentul dezmembrarii Uniunii Sovietice, intr-o Ucraina independenta si prea putin ingrijorata de soarta lor. Revenirea tatarilor in Crimeea devine, totusi, o realitate. Ei reprezinta in prezent 12% din populatia peninsulei, adica aproape 270.000 de persoane, fata de 1% cati erau in anii ’80.
Dupa ocuparea si anexarea – in decurs de trei saptamani – a Crimeei de catre Rusia, Moscova cauta sa-i „curteze”. Presedintele Vladimir Putin a semnat un decret privind reabilitarea „tuturor populatiilor din Crimeea” reprimate in regimul lui Stalin.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
