Propunerea legislativa ce viza refolosirea termenului de “tigan” in loc de „rom/rrom” a creat dispute la nivel national si chiar international. Dupa dezbateri pro si contra in randul guvernantilor, reprezentantilor Academiei, dar si ai Consiliului Europei (CE) privind revenirea la cuvantul „tigan” (pentru evitarea unei posibile confuzii rom/roman), senatul a respins, cu majoritate de voturi, proiectul legislativ si, in consecinta, a decis pastrarea termenului „rom” sau „rrom” pentru desemnarea acestei etnii. Dincolo de aceste controverse, asupra carora nu vom insista nefiind avizati s-o facem, in lectia de gramatica de astazi vom analiza, succint, din punct de vedere lingvistic, mai exact etimologic, disputatul cuvant „tigan”.
Cuvantul „tigan”( ce provine din limba slava – „ciganinu”) apare, in majoritatea dictionarelor de specialitate, cu sens principal de „persoana care face parte dintr-o populatie originara din India, raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada” (DEX).
Provenienta slava explica motivul pentru care termenul „tigan” si-a pastrat etimonul in majoritatea statelor Uniunii Europene, folosindu-se si azi in aceste tari fara nicio restrictie. Asadar, radacina cuvantului, cu modificari consonantice nesemnificative, este similara atat in limbile romanice: „tigani” (romana), „tsiganes” (franceza), „zingari” (italiana), „cigano” (portugheza) cat si in cele germanice, slave, sau fino-ugrice „zigeuner” (germana), „zienare” (neerlandeza) „tzigani” (rusa, poloneza), „ciganin” (bulgara, sarba), „cigany” (maghiara).
Faptul ca, in dictionarele explicative, ortografice si ortoepice, dar si in enciclopedii, termenul nu apare nicidecum cu sens principal peiorativ, dar si deoarece cuvantul – dupa cum s-a vazut – este extrem de raspandit in majoritatea tarilor din Uniunea Europeana, i-a determinat si pe academicieni sa sustina revenirea la vechea forma.
Parerile contrare, in care le includem si pe cele ale reprezentantilor Consiliului Europei, se bazeaza pe atribuirea de conotatii negative termenului „tigan”. Sensul secundar de „epitet dat unei persoane cu apucaturi rele” (DEX) si de asemenea grecescul „atsiganos” – ce se traduce prin „de neatins” – au fost doua dintre argumentele celor care nu sustineau punctul de vedere al unor deputati dar si al Academiei Romane, acela de a se reveni la forma de „tigan”.
In concluzie, s-a convenit ca doar termenul „rom” (ce provine din tiganescul omonim „rom” ce inseamna „om”) sa se foloseasca pentru desemnarea acestei etnii, intrucat, potrivit Ministerului Culturii, „este un cuvant vechi al limbii romani, corect din punct de vedere stiintific si a fost folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenentei etnice a romilor”.
Ca vorbitori ai limbii romane, asteptam, insa, aparitia unui nou DOOM (2013?), unde sa fie publicate atat variantele de substantiv feminin ale cuvantului „rom” (sau rrom), cat si de substantiv colectiv, verb, adverb, care sa vina in ajutorul sinonimelor „tiganca”, respectiv „tiganie”/„a se tigani”, „tiganesc/tiganeasca/tiganeste/tiganoasa etc.
Sursa: Monica Pop
– Servicii de creare site web
