Cu un frate in spatiu si altul la sol, Agentia Spatiala Americana (NASA) va putea sa studieze efectul pe care il are asupra organismului uman o sedere prelungita pe orbita, noteaza cotidianul francez Le Figaro. In varsta de 50 de ani, Scott si Mark Kelly, ambii cu chelie si cu o privire albastra patrunzatoare, nu se disting la prima vedere decat prin mustata celui de-al doilea. “Gena mustatii este singurul lucru pe care nu-l avem in comun”, glumeste Scott Kelly, cel fara mustata.
La fel ca toti gemenii monozigoti sau “adevaratii” gemeni, cei doi frati afiseaza o asemanare derutanta si un patrimoniu genetic qvasi-identic. O similaritate impinsa pana la carierele lor paralele de astronauti la NASA, stralucitoare “lovitura dubla”, unica in domeniul aerospatial, precizeaza cotidianul francez. Si, daca cei doi frati nu au zburat niciodata impreuna, ei vor permite, in schimb, realizarea unei experiente inedite, menite sa evalueze impactul pe care o lunga perioada petrecuta in spatiu il are asupra sanatatii. O miza foarte importanta pentru NASA, dupa promisiunea facuta de Barack Obama de a trimite oameni pe Marte, intr-o calatorie dus-intors lunga de trei ani!
Scott, care a condus expeditia cu numarul 26 spre Statia Spatiala Internationala (ISS), in 2010, va pleca din nou in martie 2015, pentru un an. Fratele sau, Mark – care s-a retras din activitate in 2011, pentru a se ingriji de sotia sa, Gabrielle Giffords, celebra senatoare americana scapata miraculos dintr-un atac terorist produs in acelasi an – va ramane la sol. Cu toate acestea, Mark le-a propus cercetatorilor de la NASA sa serveasca drept “criteriu de control”, adica drept referinta pentru a evalua modificarile cauzate organismului fratelui sau de aceasta lunga sedere la ISS.
Gemenii monozigoti constituie ceea ce natura are cel mai aproape de clona umana si sunt, din acest punct de vedere, apreciati de oamenii de stiinta pentru a distinge intre ceea ce tine de genetica si ceea ce este indus de mediul inconjurator. “A-l avea pe Scott in spatiu si pe Mark la sol constituie o oportunitate unica”, a confirmat Craig Kundrot, director stiintific-ajunct la NASA.
Agentia americana si-a prezentat in urma cu cateva zile programul sau experimental. Acesta va viza in acelasi timp fiziologia corpului uman (concentratia sangvina a anumitor molecule legate, de exemplu, de stres, evolutia florei bacteriene in sistemul digestiv, etc.), posibilele alterari genetice induse de radiatiile cosmice, functiile cognitive ale subiectului, precum si capacitatea sa de a vizualiza spatiul.
Efectele unei sederi prelungite in spatiu sunt in parte cunoscute, aminteste, pentru Le Figaro, doctorul Brigitte Godard, medic pentru astronauti in cadrul Institutului de Medicina si Fiziologie Spatiale de la Paris. Unele sunt legate de lipsa ponderabilitatii. “Toate fluidele corpului se concentreaza in partea de sus a corpului (cap si bust), ceea ce poate duce, de exemplu, la probleme oculare”, precizeaza Godard.
De asemenea, microgravitatea antreneaza o reducere a masei musculare cu un procent situat intre 20 si 40%, inclusiv la nivelul inimii, si o scadere a densitatii osoase. “Pentru limitarea acestor efecte, astronautii sunt nevoiti sa faca in fiecare zi cate 2 ore si jumatate de exercitii fizice”, explica Brigitte Godard pentru Le Figaro.
Consecintele expunerii la o cantitate importanta de radiatii cosmice, posibila cauza de cancer si de boli neurodegenerative, sunt in schimb mai putin cunoscute, pentru ca acest tip de studiu necesita ani de observari. Oamenii de stiinta se vor interesa, de asemenea, de telomerii fratilor Kelly, capsule de la extremitatea cromozomilor, care permit evaluarea imbatranirii celulare, puncteaza cotidianul francez.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
