![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Vezi VIDEO
Mineritul in zona Maramuresului mai este amintit astazi doar prin prisma lucrarilor de inchideri si ecologizari si prin furturile din galerii cauzate de esecul acestora. Nu de putine ori, cautatorii de fier vechi au facut subiectul unor articole de presa dupa ce au ramas captivi in galerii sau au suferit rani grave in urma unor accidente produse in perimetrele miniere nesecurizate. O intamplare petrecuta anul trecut in Handalul Ilbei este elcoventa pentru fotografia actuala a ceea ce a ramas din mineritul maramuresean: cativa “oameni” au coborat in galerii un cal pentru a ridica mai usor fierul vechi la suprafata. Fierul l-au dus sa-l vanda, insa calul l-au abandonat in galerie, sa moara acolo…
In Maramures, istoria mineritului a inceput in urma cu mii de ani, de pe vremea romanilor, si s-a incheiat cu dureroasa decizie economica a contemporanilor de inchidere a galeriilor. Insa hotararea a coincis cu crearea unui generator de probleme pentru statul roman. In urma falimentului Companiei Nationale Remin, in cele 16 iazuri de decantare au ramas peste 100 de milioane de tone de steril, 300 de halde de steril cu sute de tone de deseuri si peste 1.000 de kilometri de galerii de mine.
In cateva dintre localatiile care traiau exclusiv din minerit, fostii ortaci se impart in doua tabere: cei care au si uitat c-au fost mineri si cei care inca indraznesc sa intre in galerii ca sa adune ce-a ramas dupa firmele ce au “ecologizat” in stil tataresc minele. Riscurile la care se expun cautatorii de fier vechi sunt mari, insa nepasarea este si mai mare.
Anul trecut, in Handalul Ilbei, cativa oameni au patruns in galerii un cal cu care au tras fierul la suprafata. Fierul l-au dus sa-l vanda, insa calul l-au lasat in galerie, sa moara acolo… La Nistru si Baita, niste localnici au coborit pe avene, cu franghii, iar oamenii povestesc ca ar fi ramas blocati acolo, dar ca intamplarea a fost tinuta sub tacere.
In Baiut, s-a furat tot ce se putea, inclusiv motoare si pompe – unele au fost dinamitate chiar la fata locului, pentru ca hotii sa poata sa incarce doar ce era vandabil. In Cavnic, la fel, s-a carat tot din mina, iar fostele galerii din Nistru s-au prabusit si si zac fara semnalizare sau ingradire, un potential pericol pentru turisti sau culegatorii de ciuperci.
La toate aceste evenimente, conducerile companiilor Conversmin si Remin asista inerte, ca la spectacol, desi banii pentru securizarea minelor s-au dus, iar galeriile au ramas inchise doar pe hartie, cu cate un rand de boltari.
Primarul orasului Tautii Magheraus, Anton Ardelean, spune ca in urma lucrarilor de “inchidere” a minelor au ramas probleme mari.
“S-au inchis perimetrele miniere, dar le contest! Nu s-au facut in conformitate cu normativele. Un perimetru miner inchis poate fi redeschis si maine, daca vrei, si poti sa incepi activitatea, dar acestea sunt un pericol public. Oamenii au acces la galeriile deschise, la gauri… omu-i sarac, intra acolo dupa un kilogram de fier si se pot intampla nenorociri. Au cazut animale, pot cadea culegatori de ciuperci, turisti… Cat costa viata unui om? Eu acuz Conversminul ca a facut lucru de mantuiala! Nu e posibil sa ramana acele puturi, nu e niciunul imprejmuit! Astia nu se subordoneaza nimanui, sunt stat in stat!” – a reclamat primarul Ardelean.
Pe raza teritoriala a orasului Tautii Magheraus exista mine deschise si puturi la Nistru si Baita, locuri unde au avut loc numeroase accidente. In Baiut, de exemplu, au fost zidite intrarile doar dupa mai multe accidente ale caror victime au fost cei care incercau sa colecteze fier din galeriile prabusite ori inundate.
La cum arata acum muntii din jurul Baii Mari, cu hauri de zeci de metri, cu galerii ce se darama, unele inundate, altele parasite, turismul mineresc, vehiculat fara acoperire de catre autoritati, este imposibil sa devina realitate.
Situatia din fostele zone miniere si presupusul lor potential turistic sunt subiectele unui reportaj prezentat in aceasta seara, de la ora 20.40, la emisiunea „Povestiri din Maramures” de la televiziunea eMaramures.
Sursa: Alexandru Ruja