Sistem politic impotent, clasă impotentă, stat impotent, un popor abuzat.
Țara a mai trecut prin momente grele și, de fiecare dată, a avut șansa ca generația care venea din urmă s-o salveze de catastrofă. De data asta cine ne va salva? Stimatul președinte, Klaus Iohannis, impotentul suprem? Membrii Guvernului PNL, incompetenții eterni? Opoziția? Vai, mama ei opoziție…Ciolacu și Barna sunt niște adevărați lideri, e adevărat, dar lideri în prostie și mediocritate. Intelectualii? Hai să fim serioși, nu mai avem așa ceva de mult. Mai sunt câțiva gânditori la care le merge mintea, dar majoritatea dintre ei sunt mânjiți politic și fac jocurile unor indivizi pe care îi tot vedem pe la televizor.
E vai de România noastră. Cumva, vom trece și peste această perioadă. Mai repede sau mai târziu, mai mulți sau mai puțini, dar va fi foarte dureros să vedem peste niște ani că se vor da condamnări pentru diferite contracte semnate acum, în perioada asta dificilă pentru toți. E drept, averile se construiesc cel mai bine în situații de genul, dar la fel de drept e că nimeni nu are voie să profite de pe o nație care oricum e bătută de soartă.
Care e scăparea? Sau mai degrabă, există vreo scăpare? De mulți ani se vorbește de noua generație, generație care ar trebui să ducă România mai departe și s-o dezvolte întrucât cei tineri nu au trăit povara comunismului. Din păcate, se pare că singura noastră scăpare e în mâinile unor nepăsători, indolenți, neasumați și caracterizarea tinerilor tot poate continua. Există foarte puține exemple ai reprezentanților generație noi care s-au identificat și au scos capul la lumină. E bine că există, asta pentru că vedem că se poate. Noi, România, avem nevoie de identificarea elitelor noii generații. Din această elită va fi și următorul nostru lider, fie că vorbit de el de la nivel local sau național, administrativ sau financiar. Suntem într-o criză totală, va urma și una financiară, dar cred că mai dureroasă este cea a liderilor. PSD-ul de la Dragnea până în prezent, n-a găsit o persoană care să-și arate mușchii, dar și creierul. Ciolacul? Ciolacu e… e ok. Nu-mi doresc să scriu despre politică, dar ne lovim de ea zilnic și ne doare.
Aș avea o întrebare pentru generația asta tânără: Vă amintiți de niște proteste din București care au avut loc în octombrie 2015? Am fost mulți atunci, am fost de peste tot și am fost nervoși. Am simțit că nu se mai poate. Tot politicul ne-a făcut să simțim un puternic sentiment de insecuritate socială după ce zeci de tineri au murit la Colectiv. Tragedia de la Colectiv i-a făcut pe toți cetățenii statului român să conștientizeze pericolul la care îi expune statul și efectele directe ale corupției care au influență asupra fiecărui individ, dar atât. Și-a dat demisia Ponta, au venit alții mai răi. Totuși, incendiul de la Colectiv a schimbat România. Conștiința unei societăți care a început să-și asume libertatea, a fost trezită și proteste au devenit o armă în lupta pentru reformarea statului, iar oameni au ieșit în stradă, nu pentru lucruri palpabile, ci pentru idealuri. Ordonanța 13 și indolența totală a ministrului Iordache, au pornit alte proteste, de data asta, în toată țara. Au fost cele mai mari proteste din istoria post-decembristă a României care s-au încheiat cu o victorie. Ordonanța a fost respinsă, dar cu toate astea, a continuat o luptă de uzură între clasa politică și societatea civilă
Totul s-a întrerupt brusc, când cineva (mare strateg) s-a gândit să cheme la discuții niște reprezentanți ai mulțimii și a strigat niște nume. „Tudor Chirilă!!!, Adi Despot!!!” și a fost gata cu protestul. Mulțimea s-a divizat și și-a pierdut puterea. Acesta e doar un exemplu prin care ne dăm seama că nu avem lideri. „Să vă fie frică, poporul se ridică!” S-a ridicat, dar s-a așezat rapid! Acum, pe fondul pandemiei, avem tot timpul din lume. Putem să ne amintim de ce a fost și să nu repetăm greșelile din trecut.
Noi suntem români și România e a noastră, așa cum e ea!
– Servicii de creare site web
