Există o întrebare simplă pe care orice contribuabil din Maramureș are dreptul să o pună: ce câștigă județul atunci când cei plătiți din bani publici pentru promovarea turismului participă la vizite fără un beneficiu concret și măsurabil pentru Maramureș?
În ultimele zile am văzut fotografii, zâmbete, declarații despre prietenie, cultură și povești frumoase. Primarul comunei Băiuț a prezentat vizita, ÎN INTERES PERSONAL, a ambasadorului Republicii Cuba în România, aflat în Maramureș la invitația deputatului Călin Groza. La care, dacă ne oprim puțin, până acum, la jumătatea mandatului, nu a demonstrat mare lucru în afară de o trădare politică și de trecerea din POT în tabăra PSD. La fel ca celebrul senator de Sălaj.
Toate acestea sunt, fără îndoială, gesturi de curtoazie. Nimeni nu contestă valoarea dialogului între oameni și între culturi. Însă problema apare atunci când, la astfel de acțiuni, sunt prezenți și reprezentanți ai instituțiilor finanțate din bani publici, a căror misiune este promovarea turismului maramureșean. Diana Iluț și Ducu Hotima, directorul OMD Maramureș și administratorul public al județului…
Întrebarea este una legitimă: ce strategie de promovare este aceasta? De când Cuba comunistă reprezintă o piață relevantă pentru turismul european? Dar cel românesc sau, mai specific, maramureșean? Nu există un flux turistic semnificativ din această țară către România, iar distanța, conectivitatea aeriană, condițiile economice și procedurile administrative fac ca un astfel de schimb turistic să fie, în practică, aproape inexistent.
Mai mult, dacă ne raportăm la Baia Mare, realitatea este cu totul alta. Cei mai mulți turiști străini care ajung aici vin din Ungaria. Nu întâmplător. Ei vin pentru a descoperi istoria maghiară a orașului, patrimoniul comun și monumentele sale emblematice. Vin să viziteze și Biserica din Centru Vechi, unul dintre cele mai spectaculoase monumente din România și unul dintre cele mai apreciate de turiștii din Europa de Vest. Un obiectiv despre care au vorbit și pe care l-au promovat administrații locale, ghizi, istorici și mediul privat. Aproape toată lumea. Mai puțin tocmai OMD Maramureș, instituția care este plătită exact pentru a face acest lucru. În aceste condiții, este firesc să ne întrebăm dacă timpul și resursele instituțiilor publice sunt folosite acolo unde pot produce rezultate reale.
Maramureșul are nevoie de promovare în Germania, Polonia, Ungaria, Italia, Spania, Franța sau Marea Britanie, Japonia sau Coreea de Sud – piețe care aduc anual milioane de turiști în Europa Centrală și de Est. Are nevoie de campanii profesioniste, parteneriate cu tour-operatori, participări la târguri internaționale și strategii care pot fi măsurate în nopți de cazare, în încasări și în dezvoltare economică.
În schimb, vedem din nou fotografia perfectă, protocolul impecabil și discursurile despre prietenie. De atât suntem capabili. Și mai vedem ceva: instituții care consumă anual milioane de lei din bani publici fără să prezinte rezultate pe măsura resurselor pe care le primesc. Contribuabilii au dreptul să întrebe câți turiști au fost aduși în Maramureș prin activitatea OMD, ce piețe externe au fost câștigate, ce campanii au generat creșteri reale și ce beneficii economice au produs. Dacă aceste răspunsuri nu există sau nu pot fi demonstrate, atunci este legitim să ne întrebăm dacă nu cumva unele dintre aceste structuri au devenit simple tocătoare de bani publici, preocupate mai degrabă de imagine și protocol decât de performanță.
Maramureșul nu are nevoie de diplomație de salon finanțată indirect din bani publici, ci de rezultate. Dacă reprezentanții instituțiilor publice aleg să participe la astfel de evenimente, atunci au obligația să explice cetățenilor care sunt obiectivele, costurile și beneficiile concrete pentru județ.
Contribuabilii nu finanțează prezențe protocolare. Ei finanțează instituții care trebuie să livreze performanță.
Iar performanța în turism nu se măsoară în numărul de fotografii publicate pe Facebook, ci în numărul de turiști care ajung efectiv în Maramureș și în beneficiile economice pe care aceștia le lasă comunităților locale.
Poveștile frumoase sunt binevenite. Dar responsabilitatea față de banul public ar trebui să fie și mai frumoasă. Iar dacă este vorba de lipsă de pricepere, îi invităm să facă un pas în spate și să-i lase pe cei care au demonstrat că pot construi o strategie de promovare bazată pe rezultate, nu pe protocol și fotografii.
– Servicii de creare site web
