După ce Duhul Sfânt a coborât peste lume, Biserica privește în jur și în urmă… și vede rodul. Oameni care au ars ca niște făclii vii. Oameni care au răspuns cu viața la chemarea cerului. Oameni ca noi, dar care au îndrăznit mai mult.
Astăzi e Duminica Tuturor Sfinților. Ziua în care îi pomenim nu doar pe cei din icoane, ci și pe cei necunoscuți, anonimi, smeriți, pierduți în timp, dar străluciți în veșnicie. E ziua în care Biserica își sărbătorește copiii cei mai împliniți.
Ei nu s-au născut sfinți. Au căzut, s-au ridicat, au plâns, au iertat, au tăcut, au răbdat. Au trecut prin focul durerii și prin liniștea rugăciunii. Și din toate acestea, Dumnezeu Și-a făcut chip pe pământ.
Unii au fost martiri. Alții monahi. Alții mame, tați, bătrâni, prunci, nebuni pentru Hristos. Sfinți cu nume scrise în calendar și sfinți cu nume cunoscute doar de Dumnezeu. Toți purtători de lumină, tainici frați și surori de drum.
Duminica aceasta ne aduce aminte că sfințenia nu e poveste din altă lume, ci chemare dinlăuntrul nostru. Că fiecare zi poate fi început de cer. Că nu trebuie să fii perfect, ci doar deschis către iubirea care transformă.
Astăzi e sărbătoarea celor care au trăit cu fața spre Dumnezeu. Și prin ei, cerul ni se face aproape.
Astăzi ne aducem aminte că toți sfinții au fost, mai întâi, oameni. Și că toți oamenii pot deveni sfinți.
– Servicii de creare site web
