 |
 |
Rt 38 din 28 10 2010 cu M.Ghetie, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Semne clare de sfarsit de toamna: bruma, lapovita si cruste de gheata, apoi frigul patrunzator noaptea si dimineata. -2 C noaptea, 11 grade C ziua si soare, dupa alte surse meteo -4 C noaptea, 14 C ziua, soare dar si 20 la suta sanse de precipitatii slabe. Ar fi trebuit sa plecam la 8.30 dimineata destinatia nefiind riguros definita dar, inainte de ora 7, un coleg m-a anuntat ca au survenit ceva probleme de sanatate si… am plecat la ora stabilita, doar doi plus nelipsita Brena.
Era soare, a brumat peste noapte si am sugerat s-o luam spre Budesti, iar de-acolo, spre Gruiul Lupului, Corha, Chicera… cu retur pe valea Rosia-Raul Mare si debutul Vaii Cosaului.
Piatra Rosie scaldata in soare
Brumele ultimelor nopti si ploile cu grindina degenerate-n lapovita au ucis aproape de tot autumnalele pasteluri, despuind consistent mandretea de arbori. Am oprit totusi la capatul de E al Surdestiului pentru a admira Piatra Rosie scaldata-n soare, dupa care am mai oprit si in Cavnic, pentru a admira stancariile pitoresti ale Pietrelor Soimilor si perspectiva larga spre Secatura-Gutaiul Doamnei-Trei Apostoli.
Tragea al naibii frigul pe raul Cavnic si pe alocuri au aparut deja periculoasele cruste sticloase de gheata pe carosabil, evident ca-n panta si in curbe predilect, conform vreunei nescrise legi a lui Murphy dar stiam la ce sa ma astept si am rulat precaut.
Panorama inspre Trei Apostoli si varful Gutai
Am traversat Pasul Neteda, coborand spre Maramuresul Istoric-Budesti, oprindu-ne pentru a savura larga panorama spre Trei Apostoli si varful Gutai drapati cu chiciura alb-argintie, scaldate-n soarele matinal cu dinti.
Animatie mare din partea celor de la Selina care reabiliteaza de cateva luni drumul catre Barsana, in rest circulatie redusa. Doar hartoapele s-au mai inmultit dar au aparut si zone intinse cu noi covoare asfaltice, pe un sens, pana prin vara/toamna lui 2011 neexistand nicio speranta de incheiere a lucrarilor stringent necesare.
In dreapta, se desfasura o buna parte din Culmea Muntilor Lapusului si-apoi, coborand spre flancul drept al Vaii Cosaului, Piemontul Varatecului, tintele noastre erau insa in umbra pana la ceasurile dupa-amiezei.
Din centrul Budestiului, am facut dreapta, luand-o in amontele Vaii Cosaului. Biserica noua a ramas peste raul Cosau, la stanga. Drumul pietruit, denivelat, facea curand loc asfaltului excelent care continua (cca 3 km) pe Raul Mare spre o cariera de andezite si-n final la Manastirea Rosia.
Noi am debarcat la troita de la Gura Raielor, in dreptul bifurcatiei spre Jireapan (drum pietruit, excelent, acompaniind in amonte valea Sava) si la confluenta paraului Chicerii in malul geografic drept al Raului Mare.
La caldeira Corha
Ne-am luat rucsacii, betele de trekking si am pornit in amontele malului geografic stang al paraului Chicerii spre Gruiul Lupului si caldeira vulcanica botezata Corha de catre budesteni.
Peste paraul Chicerii, la stanga, intr-o scapatata livada clasica de meri si pruni, a aparut o prima casoaie pitoreasca de lemn. Am dat repede de un fost drum de car, brumat al naibii, urmandu-l spre NE-E. Pajistea argintata fosnea metallic, dar abunda de brandusele de toamna ucise de bruma groasa.
Privind spre V aveam imediat o prima panorama minunata spre platoul vulcanic Gutai, iar la stanga, chelia impresionanta a varfului Sava ( alt. 903 m). Frumoase erau terasarile otavite, verzi intens, flancate de scortosii arini binisor despuiati de frunzisul lor verde, ici colo cate un plop sau cires salbatic aducand binevenita pata de culoare.
Cerul era albastru intens, dar decorat cu nori albi, de mare altitudine, fotogenici. Daca am fi mers pe malul geografic drept al paraului Chicerii ajungeam ceva mai repede la poalele caldeirei Corha dar…am fi prins-o deplin in umbra si am fi ratat astfel o frumoasa casoaie cu clai, in plus, perspectivele nordice spre arinisurile terasate in care apareau din ce in ce mai rar alte casoaie de varat folosite odinioara de budesteni la cosit si facutul fanului.
In zonele umbrite, gerul ne musca palmele, la soare insa era din ce mai placut, cald.
Am iesit pe culmea din dreapta apoi am suit un muncelut chelios, cu aspect de claie intens frecata de turmele de mioare.
Spre SE, contre jour, au aparut Sermetesul si Varatecul (cu relee si pudrat cu putin ramasa nea), la S conturandu-se o mare parte din Culmea Muntilor Lapus, putandu-se identifica pe masura ce castigam altitudine varful Fagadau Pintii, Magura Mare si Mica, Piatra Totosului, Prisaca, varful Neteda, iar spre V, din ce in ce mai cuprinzator, Gutaiul cu Ignisul in dreapta sa, apoi varful Pietroasa, Plesca, platoul de deasupra Culmii Pietrei-zona Iezeru Mare si-n continuare Piatra Vulpii, Piatra Neagra, Piatra Iepei, Poiana Brustani, intr-un alt plan, mai inspre Vadu Izei, andezitica secera uriasa a Pietrei Tisei.
Sub Gruiul Lupului (in umbra spre V-NV, astfel incat braul sau andezitic superior nu se deslusea) la S atragea atentia o casoaie de varat, o alta era la obarsia E a unui parau.
Plante ucise de ger pe buza nordica a Corhai
Cateva clai de fan din trecuta vara punctau terasele de sub Gruiul Lupului si Corha, cateva zeci (odinioara sute) decorau fanatele V-NV-N cu urme de vechi alunecari de teren si restranse zone umede invadate de papuris.
Cativa molizi, stejari, loze si arbusti teposi apareau pe versantii andezitici, pe alocuri compacti, alteori sub forma de negriciase grohote, ramasi din stravechea palnie vulcanica.
Am trecut paraul apoi am decis sa suim pe buza nordica a Corhai spre varful acesteia ( prima data am abordat-o pe cea mai inalta, din dreapta). Privirile ne-au fost atrase de uscaturile unor plante endemite cu niste ciudate capsule conice pentru fructe incluzand semintele cu parasute sidefii de puf.
Nu am remarcat anterior, aici sau in alte parti, aceste plante grupate in palcuri in zonele deosebit de aride, inalte de pana la 60 cm, in alte etape vegetative sau la inflorire.
Sub noi, Budestiul se desfasura scaldat in soare, vedeam in plus si platoul Ocnei Sugatag si Padurea Craiasca, apoi o buna parte din asezarile din portiunea finala a Vaii Cosaului, spre Cornesti si Feresti, in departare Giulestiul, Berbestiul, Vadu Izei, Sighetu Marmatiei si deasupra sa lunga stergare alb-ninsa a Zakarpatyei Ucrainei.
In curand, mai spre NE, s-a ivit varful Hoverla si Pietrosul din Ucraina si in continuare o mica parte din Muntele lui Serban si varful Pop Ivan, binisor albite de nea, scaldate-n soare.
Alegerea noastra s-a dovedit eronata, fiindca buza nordica a caldeirei Corha se termina cu un abrupt inalt, placat cu andezite aproape verticale, compacte spre baza dar deasupra friabile, intens tectonizate.
Culmea joasa, nordica , urmata acum de noi impartea de fapt inegal in doua vechea palnie vulcanica dar…intrevedeam spre SV o pastorala potecuta ce ne-a scos repede pe buza principala, sudica.
In saua Chicerei
Urmand-o, am poposit curand pe crestetul Corhai (dupa 11/2 ore de la plecare). De acolo aveam o prima panorama largita spre Muntii Maramuresului, Valea Izei si Barsana, dar si spre Chicera (imensa, rotunjita ca o chelioasa capita, geometric parcelata si punctata de mii de marghile /musuroaie tepoase, multe din ele desfiintate de proprietari cu sapa de laz pentru a fi adunate in niste mari gramezi cu aspect tumular, ninse acum vag pe latura nordica) si-n continuare spre varful Pietrei ( alt. 1106 m, acolo am gasit altadata cristale de opal ), varful Varaticului (alt. 1172 m, altul decat varful Varatec aflat mai la SE de varful Sermetes) , varful Paltinisului (alt 1241 m) si-n final Scarisoara ( accesibile facil dinspre Glod de ex.).
In continuare era imposibil practic de prelevat imagini faine cu Sermetesul si Varatecul, mult apropiate, ca si spre Culmea Muntilor Lapus intinsa spre V de acestea, pana in Pasul Neteda, din pricina pozitionarii lor contre jour si a paclei.
Am continuat coborand spre SE in saua Chicerei , suind apoi spre varful acesteia desi initial am crezut ca-l vom depasi prin S. Aceasta ar fi constituit insa o enorma eroare, deoarece urcusul nu era prea solicitant, cerul era fantastic brazdat de nori stravezii-albi, fanatele necosite alternau cu zone mustind de izvoare.
Cateva clai decorau versantii, iar odata ajunsi pe varful imensei capite aveam sa beneficiem de posibilitatea admirarii depline a Zakarpatyei, Muntelui lui Serban, Pop Ivan, Paltinu, Tomnatec, Sahleanu, in plan putin mai profund Farcaul si Mihailecu apoi in dreapta lor Culmea Pecealu, vf.Grohot, Bucovinca, Pietrosul Maramuresului (sau Bardau), Toroiaga si Tiganu, Cearcanu si Podu Cearcanului si, in fine, Pietrosul Rodnei-Buhaiescu Mare si Mic, Batrana, toate drapate cu alb-imaculata nea.
Au trecut 2,45 ore de la debutul excursiei noastre, s-a facut din ce in ce mai cald, spre nord aveam un abrupt impadurit aproape vertical, continuand spre flancul NV-N al varfului Pietrei, curbat ca o secera, cu o lunga terasa aproape orizontala marcata de sleauri de carute.
Eram singuri in acea imparatie a linistii, doar cate o fasa, gaita , vinderel si vreun corb au trecut pe-acolo, in timp ce am facut un scurt popas. Sub Chicera, spre S, doua excavatoare scurmau dupa valoroasele blocuri de andezite compacte, extrase de decenii pentru a fi utilizate in productia monumentelor funerare, in loc ramanand pajistea alpina intens, si din ce in ce mai vast, devastata, catre Grohote si Piatra Pintiut.
Gutaiul in toata maretia sa
Caldura soarelui a topit chiciura Gutaiului care se posomora treptat apoi evaporarea genera pacla din ce in ce mai prezenta spre valea Rosia-Raul Mare si Culmea Muntilor Lapus.
Am coborat spre SE, in curand trebuind sa ne fofilam precauti printre limbile mari de grohote si mai ales printre enormele cratere, virogi, santuri, gropi ramase post excavare, toate legate de drumurile lasate de trecerea utilajelor grele.
La stanga, sub varful Pietrei, s-a ivit obarsia unui parau si casoaia batrana a unei traditionale stane, sub noi, aproape, ghereta si acareturile celor care excaveaza in zona dupa andezite funerare, dotati cu meseriase jipane.
Ne-au privit curiosi, apoi ne-au spus ca drumul tehnologic ne va conduce dupa cca 2-2,5 km in valea Rosia, la aprox.imativ 500 m aval de Manastirea Rosia. Am urmat drumul, uneori scurtcircuitandu-i meandrele largi, imediat putand admira spre V spectaculoasa Piatra Pintiut avand drept fundal valea Rosia si debutul Raului Mare dar in special Gutaiul in toata maretia sa.
Ulterior, spre SE s-a ivit o gospodarie pastorala pe un picior de plai otavit. Am trecut pe langa o casa munteneasca traditionala, cu o mare cruce de lemn in curte (posibil un apendice sihastresc al Manastirii Rosia) si doi ponei, protejati de un metis de copoi ardelenesc, pascand la poalele falnicilor molizi, dupa care am traversat un paraais cu apele dispersate-n evantai peste carosabilul pietruit.
La stanga a ramas o alta casoaie lasata prada distrugerii, amplasata intr-o frumoasa, larga, poiana. Imediat dupa aceea, am dat in drumul ce suia la Manastirea Rosia, adica la confluarea Vaii cu Pesti cu valea Rosia pe care aveam s-o urmam inspre aval.
Nu peste mult, am trecut pe langa excelent dotata cariera de andezit cu utilaje de excavare, concasare, sortare. In fata ei, intr-o absolut deplorabila stare, se afla o mare cabana turistica de lemn amenajata in lunca valea Rosia dupa 1989 dar…abandonata, pare-se, definitiv in lipsa turistilor.
Vechi amenajari de stane si gospodarii traditionale
Autobasculante de 30 tone carau nonstop macadam spre Budesti, insa drumul era deosebit de bun si ingenios (necesar) prevazut cu numeroase refugii. De acum incolo, in stanga drumului, am putut admira vechi amenajari de stane apoi succesive case si gospodarii traditionale, de lemn, majoritatea abandonate din pacate, desi se inscriau perfect in stilul arhaic-traditional absolut specific locurilor, iar prezenta lor constituia un cert punct forte de atractie foto-turistica.
Versantul din dreapta, precedat de molidis, intercalat cu faget ruginiu, avea spre culme stancarii semete. Casoaiele de lemn se inmulteau o data cu apropierea de extremitatea estica a Budestiului, Raul Mare, bolovanos si flancat de siruri de arini, luncile verzi, inguste, ale sale, decorate de intarziatele sute de branduse liliachii de toamna, claile mari de fan, pe alocuri zadele plantate, portocaliu-aurii, dand un farmec indescriptibil acestor superbe locuri.
Atelaje trase de cai coborau incarcate cu lemne de foc sau busteni dinspre Jireapan, altele suiau spre locurile cu fanate pentru a se intoarce cu fanul necesar vitelor peste iarna.
De admirat pregatirea pentru apropiata iarna, lemnele de fag crapate pentru foc fiind meticulos stivuite dinaintea caselor, surilor si grajdurilor. In curand, aveam sa dam de asfalt, oprindu-ne adesea pentru a mai ne incarca tolba foto cu invariabil, treptat, murindele gospodarii autentice budestene din lemn, la un moment dat sus si spre stanga, peste incipienta Vale a Cosaului.
Printre coroanele arinilor omniprezenti, se proiecta semeata pe cer turla sindriluita a bisericii de lemn, monument istoric, Budesti Susani, ceva mai putin vizitata de catre turisti decat surata-i inclusa patrimoniului UNESCO, din Budesti Josani, aflata in buricul satului si cu pictura interioara recent restaurata dupa ce anterior fusese restaurata tamplaria multiseculara.
51/2 ore ne-a luat frumosul nostru circuit turistic, la asta adaugandu-se cate un ceas bun pentru deplasare din/in Baia Mare ( 52 km pe sens pana la Gura Raielor) dar reusita a surclasat de departe asteptarile noastre.
Pentru abordarea a numeroase trasee turistice (ne)marcate in zona Budesti si Piemontul Varatecului, inclusiv cel descris anterior, puteti folosi harta Budesti-Desesti-Ocna Sugatag ( 2005, o parte din proiectul mai amplu Gutinul turistic, autori I.Popo si D.Istvan) .
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
