DENIE – Credinciosii ortodocsi au intrat in Saptamana Patimilor, de dinaintea Invierii Domnului

Credinciosii ortodocsi si greco-catolici au intrat de astazi, 6 aprilie, in Saptamana Patimilor, ultima saptamana din perioada Triodului. Conform randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile, slujbe derulate seara, care sunt ca o forma de priveghere prelungita a zilei.

Ultima saptamana a Postului Pastelui, numita si Saptamana Patimilor, are menirea de a-i pregati pe credinciosi pentru Inviere. Dupa 40 de zile de post, credinciosii traverseaza acum o perioada speciala, de post aspru. Se obisnuieste ca in aceasta saptamana, credinciosii sa ajuneze pana seara. Saptamana Patimilor se va incheia abia dupa Sambata cea Mare, cand se va marca in biserici Invierea Domnului. Este cea mai veche perioada de post din istoria Bisericii. Saptamana Sfintelor Patimi a fost saptamana de post aspru inca din timpul Sfintilor Apostoli.

In bisericile ortodoxe se savarsesc in aceasta perioada, Deniile, slujbe derulate seara in cadrul carora se amintesc diferite parabole. Cuvantul Denie provine din cuvantul “vdenia” si inseamna slujba Utreniei savarsita seara, fara a fi insa unita cu Vecernia si cu Litia, ca in cazul Privegherii din ajunul duminicilor, a sarbatorilor imparatesti si a sfintilor cu priveghere.

In Lunea Mare se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul.

Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos asupra pacatelor lumii. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Si Hristos a fost invidiat de iudeii cei de acelasi neam cu el, a fost vandut de ucenicul lui cu treizeci de arginti, a fost inchis in mormant, de unde a iesit biruitor.

Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa se retina, ca Dumnezeu este atat iubire, cat si dreptate, iar la Judecata de Apoi, El nu doar va rasplati, ci ii va si pedepsi pe cei ce nu au „rodit”.
Sursa: Camelia Tocaci