Cuvântul ÎPS Andrei la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului

„Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime,
ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care
Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!
Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă
Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” (Luca 11, 27-28)

Ne-am obișnuit ca la sărbătorile Maicii Domnului să ascultăm o Evanghelie, pe care aproape că o știm pe dinafară. Pe când mergea Domnul cu ucenicii, au intrat într-un sat, iar o femeie cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Aceasta avea o soră numită Maria, care s-a așezat la picioarele Mântuitorului și-I asculta cuvintele. Marta preocupată de a fi o gazdă bună I-a zis Domnului să o pună la treabă și pe Maria. Răspunsul: „Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești; dar un lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10, 41-42).

Adevărul este că în viață avem nevoie și de Maria și de Marta. Însă necazul este că, absorbiți de preocupările Martei, uităm de preocupările Mariei. Mai ales într-o lume preocupată de cele materiale, lucrurile spirituale rămân pe ultimul plan. Odinioară, era de neconceput să lipsești duminica de la biserică. Astăzi, foarte mulți au duminica dimineața alte preocupări.

Mai toți copiii fac peste săptămână o oră de religie, așa cum o fac! Duminica la biserică? O parte dintre ei. E adevărat că de multe ori nu sunt nici părinți, iar copiii singuri mai rar îi vedem să meargă. Ori, Înțeleptul Solomon ne zice: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22, 6).

Dacă preocupările noastre spirituale sunt puține, ar trebui să fim măcar pragmatici. Părintele Iosif Trifa ne spunea într-o pildă lucrul următor: era un cizmar care avea o casă de copii. El lucra și duminica și la biserică nu mergea. Vecinul său era un om credincios, care l-a sfătuit: nu mai lucra duminica, ci vino la biserică să te rogi. Replica: ți-e ușor dumneatale să vorbești, dar eu am o familiei grea și trebuie să lucrez și duminica. Vecinul i-a zis: nu mai lucra duminica un an de zile și, la sfârșitul anului, eu îți returnez toată paguba. Iar duminica vino la biserică, dimpreună cu mine. Rezultatul? Productivitatea i-a fost mult mai mare și nici pomeneală să fi pierdut ceva. Dimpotrivă, toate lucrurile i-au mers cu folos.

Dacă partea Mariei merge bine, nu putem uita nici partea Martei. Domnul Hristos spune că „nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ce cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21). Citim în capitolul 25 al Evangheliei după Matei că Domnul Hristos se va întoarce. Toți morții vor învia și El îi va împărți în două: pe unii îi va pune de-a dreapta și pe alții de-a stânga. „Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine” (Matei 25, 34-36). Oamenii vor rămâne nedumeriți și Mântuitorul le va zice: „Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea Mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).

Implicarea socială, faptele bune, au importanța lor. Sfântul Apostol Iacov este foarte convingător: „Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele, și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Așa și cu credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși” (Iacov 2, 15-17).

Este limpede că faptele noastre vremelnice au repercusiuni veșnice. Nu suntem în stare să-i convingem pe toți contemporanii noștri de acest adevăr. Ziceam că implicarea spirituală nu-i la înălțimea la care ar trebui să fie, dar nici implicarea filantropică nu-i una pe măsura posibilităților noastre materiale. Și lucrul acesta se întâmplă pentru că este slabă credința.

Printre intelectualii noștri de marcă sunt și unii care își pun problema religioasă. Dar numai unii! Eu vi-l amintesc pe Ioan Alexandru, care a murit foarte devreme. Era om credincios și în poezia Epitaf ne pune problema repercusiunii faptelor bune: „Pentru că s-a uitat cu milă/ La un căluț snopit în bătăi/ Pentru că unei bătrâne ce se/ Aruncase în lac fugind din azil/ I-a întins un cuvânt de salvare/ Pentru că-n sanctuarul inimii sale/ L-a iertat pe cel mai aprig vrăjmaș/ Pentru toate acestea și mult mai mari/ Decât acestea pe care nimeni nu le-a știut/ Pentru că le făptuise le nevedere/ El n-a murit, ci numai doarme/ Până la înviere” .

Maria și Marta trebuie să-și dea mâna. La nunta din Cana Galileii, Maica Domnului le-a zis celor ce slujeau la masă: „Faceți orice vă va spune” (Ioan 2, 5). De fapt, în toate împrejurările trebuie să facem ceea ce ne spune Hristos. Nu trebuie uitat că pionierii Uniunii Europene aveau o viață creștină activă. Ei puneau în practică cuvântul lui Dumnezeu. Jean Monnet, Konrad Adenauer, François Mitterrand, Alcide De Gasperi și ceilalți lideri mergeau duminica la biserică. Chiar steagul Uniunii Europene are o obârșie creștină, inspirat fiind din cartea Apocalipsei capitolul 12, versetul 1. Femeia reprezentată este Maica Domnului, culoarea albastră este culoarea ei, iar pe steag sunt cele douăsprezece steluțe inspirate de sus. Pionierii știau toate aceste lucruri, nu-mi dau seama cât cei din stafful de astăzi le știu.

Chiar cu riscul de a fi cele spuse o pledoarie pro domo, totuși o fac, pentru că dacă am socoti așa lucrurile, toate ar merge mai bine. Și nu numai cei din stafful U.E., ci toată lumea, dacă ar merge duminica la biserică, ce bine ar fi. Tinerii, care în mare parte fac religie la școală, dacă ar fi practicanți, ce minunat ar fi.

De toate acestea ne aducem aminte în Postul Maicii Domnului și la sărbătoarea Adormirii ei, dorindu-le tuturor creștinilor har îmbelșugat și multe realizări spirituale.

†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului