Vezi VIDEO
Taxa de poluare prevazuta de legislatia romana, astfel cum a fost modificata inclusiv in decembrie 2009, este contrara dreptului Uniunii Europene, a decis, joi, Curtea de Justitie de la Luxemburg, care a respins totodata cererea Guvernului de limitare in timp a efectelor hotararii acestei instante.
Legislatia romana a instituit, incepand de la 1 iulie 2008, o taxa de poluare care trebuie sa fie platita cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania. Reglementarea mentionata nu face distinctie intre vehiculele fabricate in acest stat membru si cele produse in strainatate. De asemenea, aceasta nu face distinctie intre vehiculele noi si vehiculele de ocazie, explica in hotararea sa de joi Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg.
Domnul Nisipeanu a inmatriculat in Romania un autovehicul de ocazie cumparat in Germania. Acest vehicul, inmatriculat in Germania in anul 1997, are o capacitate cilindrica de 1597 centimetri cubi si respecta norma de poluare Euro 2.
Pentru a putea sa inmatriculeze acest vehicul in Romania, domnul Nisipeanu a platit, la data de 1 februarie 2010, suma de 4.431 de lei ca taxa de poluare. Apreciind ca taxa este contrara dreptului Uniunii, a solicitat restituirea sumei platite.
Tribunalul Gorj, sesizat cu litigiul, a adresat Curtii de Justitie a UE mai multe intrebari cu privire la compatibilitatea legislatiei respective cu dreptul Uniunii.
Prin hotararea pronuntata joi, 7 iulie, Curtea UE aminteste ca, astfel cum a stabilit deja in cauza Tatu, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul ca autovehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzura importante sunt supuse, in pofida aplicarii unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piata, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala. In aceste conditii, reglementarea mentionata are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre.
Curtea arata ca aceleasi consideratii se impun si in ceea ce priveste regimul de impozitare prevazut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, toate aceste modificari ale OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si care se caracterizeaza printr-o uzura și o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.
Curtea aminteste de asemenea ca obiectivul protectiei mediului – invocat de guvernul roman pentru justificarea taxei – si care se materializeaza in faptul, pe de o parte, de a impiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulatia in Romania a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 si Euro 2 si care au o capacitate cilindrica mare, si, pe de alta parte, de a folosi veniturile generate de aceasta taxa pentru finantarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet si mai coerent aplicand taxa pe poluare oricarui vehicul de acest tip care a fost pus in circulatie in Romania. O astfel de taxare, a carei punere in aplicare in cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibila, nu ar favoriza piata nationala a vehiculelor de ocazie in detrimentul punerii in circulatie a vehiculelor de ocazie importate si ar fi, in plus, conforma principiului poluatorul plateste.
Cu ocazia sedintei publice din cadrul fazei orale a prezentei cauze, Guvernul roman a solicitat Curtii sa limiteze efectele in timp ale hotararii sale.
In conformitate cu o jurisprudenta constanta, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii data de Curte lamureste si precizeaza semnificatia si domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit sa fie inteleasa si aplicata de la intrarea sa in vigoare. Rezulta ca norma astfel interpretata poate si trebuie sa fie aplicata si raporturilor juridice nascute inainte de hotararea Curtii.
Totusi, in mod exceptional, in aplicarea principiului general al securitatii juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate sa limiteze posibilitatea de a se invoca o dispozitie pe care a interpretat-o. Pentru a putea impune o astfel de limitare, este necesara intrunirea a doua criterii, si anume buna-credinta a celor interesati si riscul unor perturbari grave.
In ceea ce priveste riscul unor perturbari grave, existenta unor consecinte financiare care ar rezulta pentru un stat membru dintr-o hotarare preliminara nu justifica, prin ea insasi, limitarea in timp a efectelor acestei hotarari. Statului membru care solicita o astfel de limitare ii revine obligatia de a prezenta in fata Curtii date cifrice care sa stabileasca riscul unor repercusiuni economice grave.
Or, in ceea ce priveste repercusiunile economice care pot decurge din prezenta hotarare, prin care Curtea declara ca dreptul Uniunii se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, guvernul roman s-a limitat in esenta la mentionarea numarului mare de cereri de rambursare a taxei percepute, care s-ar ridica la aproximativ 40 000, si sa faca referire la criza economica de care este afectata Romania.
In lipsa unor date cifrice mai precise care sa permita sa se concluzioneze ca economia romaneasca risca sa fie serios afectata de repercusiunile prezentei hotarari, Curtea constata ca Guvernul roman nu a facut dovada criteriului privind existenta unor perturbari grave.
In aceste conditii, fara a mai considera necesar sa verifice indeplinirea criteriului privind buna-credinta a celor interesati, Curtea respinge cererea de limitare in timp a efectelor hotararii sale.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
