Mai multe legende se leagă de soc, simbol al binelui şi al răului, al vieţii şi al morţii. Planta era utilizată în diferite ritualuri de găsire a ursitului, dar şi ca plantă medicinală. Era simbol atât al binelui, cât şi al răului.
Vechi credinţe ale popoarelor germanice spuneau că Mama Soc, cunoscută ca zeiţă a vieţii şi a morţii, îşi avea sălaşul într-un astfel de arbust. Druizii credeau că socul oferă protecţie faţă de spiritele rele, de moarte sau distrugeri, fiind protejat de Mama Soc. Arbustul era, la anglo-saxoni, simbol atât al binelui, cât şi al răului. Dacă cineva îl tăia, era urmărit de ghinion. Totuşi, dacă era plantat lângă o fântână, avea rol protector.
În Maramureş, mai multe legende sunt puse pe seama socului, însă toate păstrează această binaritate. Se spune că Necuratul a furat focul zămislit de Dumnezeu cu un băţ de soc, motiv pentru care este blestemat. „Conform legendei, focul zămislit de Dumnezeu a fost furat de Diavol, cu ajutorul unui băţ de soc. De aceea socul nu se pune pe foc, pentru că este lemnul Necuratului, cu care a furat el foc”, le spune conf. dr. Delia Anamaria Răchişan studenţilor la Etnografie, citând din Legendele Florei.
Într-o altă legendă se relatează că arta de a descânta le aparţine, în special, persoanelor vârstnice din mediul rural. Însă în trecut, se spune că doar dracul ştia să descânte, acesta, fiind, de fapt, invenţia lui. Scaraoschi îi conferă lui Aghiuţă meşteşugul descântatului şi îl trimite printre oameni să-i amăgească cu aceste descântece, să le promită că îi vindecă. Aghiuţă îl ia de ucenic pe Soc, însă Socul, pe ascuns, vindeca oamenii bolnavi, ceea ce i-a adus moartea.
„Într-o zi, Aghiuţă a aflat despre faptele bune ale Socului şi l-a ucis. Dumnezeu şi Sfântul Petru, trecând pe lângă mormântul Socului, îl readuc la viaţă, însă sub o altă formă, sub chip de arbust”, mai spune ea. „Fii tufanul aducător de leacuri, ca şi pe vremuri, răzbună-te necontenit pe cel care te-a omorât pe nedrept”, mai spune ea, citând frumoasa poveste a socului. O altă legendă are legătură cu Iuda, despre care se spune că după ce l-a vândut pe Iisus, a încercat să se spânzure de o creangă de soc.
„Se crede că socul este un simbol dendromorf aflat sub incidenta nefastului, deoarece Iuda, după ce l-a vândut pe Mântuitorul Iisus Hristos pe 30 de arginţi, a vrut să se spânzure de o ramură de soc. Dar a căzut şi a intrat de viu în iad” Pentru fetele nemăritate existau o mulţime de practici magice, menite să le aducă ursitul. Socul face parte din recuzita folosită în aceste practici, însă are un statut aparte – pentru că este invocat Necuratul, ceea ce face ca fetele ce apelează la aceste mijloace de a-şi găsi un soţ, să-şi vândă sufletul diavolului.
„Uneori, fetele cu status premarital, încercând să îşi aduc ursitul, crezând că apelează la magia albă, de fapt, apelează la magia neagră. Ele, prin intermediul descântecului, denumindu-l Vasoc/Mahoc/Nacu, îl invocă, de fapt, pe Necurat”, mai spune profesoara. „Ieşi, Văsoc, din soc / ţi-am adus pipă şi foc / Să ne dai feciori în loc”, arată etnologul Pamfil Bilţiu una dintre incantaţiile folosite de fetele nemăritate. Sau „Ieşi Mahoc din Soc / Să am şi eu noroc”, arată, de asemenea, etnogaful Pamfil Bilţiu. Florile de soc sunt utilizate de secole pentru remedii terapeutice. Cele mai cunsocute sunt contra tusei sau contra vărsatului de vânt.
– Servicii de creare site web
