Taranii din Maramuresul istoric nu si-au pierdut cu totul obiceiurile de Craciun. Au renuntat insa la multe dintre ele. Cu mic, cu mare. Cojoacele prea grele au fost schimbate cu fasuri, sumnele cu blugi, iar traista cu portofelul. Pe mese, pe langa carnat, caltabos, sarmale si cozonacii cu nuca, au aparut salata de beuf, kiwi si tortul cu frisca. Horinca nu lipseste, dar abia daca se vede dintre sticlele de bere, care inclini sa crezi ca a ajuns bautura traditionala a morosanului.
Doar batranii mai aduc aminte de ce a fost odata pe vaile Marei ori Izei. Numai ca pe ei i-au lasat puterile si nu mai pot merge la colindat, dar ii astepata pe cei tineri sa le aduca vestea Nasterii Mantuitorului. In locul colacutilor, bomboanelor si merelor pe care le daruiau pana acum cativa ani pruncilor cu Steaua, le multumeasc acestora cu 1 leu, 5 lei ori 10 lei pentru ca asa stiu ca o sa le deschida poarta si la anul, dar o sa ii si determine sa pastreze traditia colindului macar din interes material. Pe cei mari ii pun la masa si nu-i lasa sa iasa neospatati.
Ceva este viu. Credinta. Dar, si dorinta de a-i avea pe cei dragi aproape si de a petrece Craciunul cu ei. Bucuria revederii celor imprastiati prin lume ori prea ocupati sa se intalneasca in restul anului este mare, dar fara o colinda parca nu are farmec.
Craciun luminat la Budesti
Duminica, 24 decembrie 2006, pentru a peste 350-a oara din biserica monument Unesco din Budesti s-a ridicat la cer slujba din Ajunul Craciunului. Batrani, dar si tineri au murmurat rugaciunile si au cantat in cor un colind poate la fel de vechi ca si biserica din lemn in care s-au intalnit cu totii.
Inainte de toate taranii din Budesti si-au cinstit mortii. In Ajun, cimitirul se vedea de la departare ca intr-o zi de Luminatie. Fiecare cruce era luminata de flacara lumanarilor aprinse de credinciosii sositi la biserica.
”Asa se face la noi. Nu numa’ la Luminatie, si la Craciun. In fiecare an e asa”, spune o fata aflata in asteptarea colindatorilor. Povesteste ca nu doar vii, ci si mortii trebuie amintiti in zi de sarbatoare, astfel ca fiecare familie care are pe cineva ingropat in cimitir trece pe la mormant, aprinde o lumanare si rosteste o rugaciune pentru linistea sufletelor celor nu au apucat sa se bucure si de acest Craciun.
Mos Craciun joaca lambada in Calinesti
La Calinesti, coconii maramuresenilor au iesit imediat dupa pranz la colindat, iar seara, cu ultimele eforturi au incercat sa isi dreaga vocile ragusite ca sa poata ajunge si la ultima casa din sat. N-au vrut sa piarda nimic din distractia si darnicia de sarbatori, chiar daca picioarele abia ii mai tineau iar mainile le erau pe jumatate degerate.
Inserarea i-a prins fericiti, pentru ca au avut de numarat un teanc destul de gros de bani. ”O fo’ fain. Suntem de la amiaz’ la colindat. Am primit si mere, da’ mai multi bani. Ne-o dat cate 10 – 20 de mii de lei. Primaru’ ne-o dat o suta ca-i bocotan”, zice un baietandru guraliv, care pare sa fie conducatorul unei cete de patru colindatori de-o schioapa.
Au intre 10 si 13 ani si umbla la colindat in aceeasi formula de patru ani. Stiu colindele mai bine ca tabla inmultirii si le e greu sa spuna pe care o canta cu cea mai mare placere. Anul asta au ramas impresionati de Mosu’ primarului, unul gonflabil care se balangane in ritm de lambada, dupa cum explica baietii.
”Coborat-o, coborat” la Ieud
”In sus si-n gios. In gios si-n sus.” Si tot asa pe drumul din centrul Ieudului, unde tinerii s-au adunat in Ajunul Craciunului ca sa formeze cetele de colindatori. Pentru cine s-ar nimeri din greseala in zona ar crede ca e un miting. Nu e deloc asa, pentru ca fetele si feciorii nu vor decat sa ajunga in grupul din care face parte si persoana pe care o place.
Tinerii se masoara atent, desi se cunosc intre ei de la mare distanta, iar apoi incearca o prima abordare care naste un dialog simplu, dar plin de subinteles. ”Ce faceti?”, intreaba un flacau un grup de fetiscane. ”Coboram”, spune una dintre ele fericita, probabil pentru ca astepta intrebarea chiar din gura acestuia, dar si pentru ca stie ca poate fi un prim semn al unei iubiri viitoare ce si-o doreste.
Plimbarea nu s-a prelungit prea mult si cetele s-au pornit apoi pe la case. Curand, in afara glasurilor cristaline ale copiilor, din casele ieudenilor au inceput sa rasune inca din departare vocile grave ale flacailor si cele suave ale fetelor care aminteau de inceputurile unui alt colindator plecat in lumea larga, Stefan Hrusca.
Bucurie pe chip si dureri de cap
Feciorii fac ce pot ca sa le impresioneze pe fetele din sat. La Vadu Izei, pornesc cu doba, cetera si zongora spre casele lor sperand sa le imbuneze sa-i insoteasca la colindat si in ziua de Craciun. Sunt multi si canta cu foc, facand sa rasune intreg Maramuresul istoric.
Aproape de zori, colindatorii s-au despartit. Unii cu bucuria ca si-au implinit misiunea de a vesti nasterea pruncului cel sfant, altii cu mersul si capul ingreunat de nenumaratele pahare inchinate, dar cu totii fericiti ca au putut petrece impreuna Craciunul.
Sursa: Meda Muntean
– Servicii de creare site web
