Coadă la Otopeni. Sute de avioane pline cu români care pleacă să stingă incendiile din Australia!

Jurnalistul Adrian Calin susține ca valul de empatie exprimat pentru tragedia din Australia ar fi exagerat. Într-o postare pe Facebook, acesta spune despre exprimarea publică a sprijinului în acest caz: ”Cat de ieftin vindem….”

”Cata empatie si impreuna simtire emana unii romani pe facebook cu ursuletii koala, cu australienii si cu padurile lor.
Incredibil. Apocalipsa, urgia, focul, animalutele. Pentru unii, e clar, vine si sfarsitul lumii.
Anul trecut, ăsta de stinsă becu’ acu 8 zile, stiti, mai, filantropilor de Australia, cati frati dintre ai nostri, oameni, nu ursuleti, au murit in Romania pe sosele? Fara sa fie bolnavi, betivi, fara nimic. Stiti? Aproximativ 1800 de romani! 1800 !!! 97% dintre ei fara aiba vreo vina, fiind doar pasageri sau pietoni angajati in traversarea regulamentara pe zebra.
Stiti cata padure a fost furata, tot anul trecut? Aproximativ 8 milioane de metri cubi de lemn au disparut din padurile noastre in ultimele 12 luni! Sau echivalentul a vreo 200.000 de hectare!
N-am vazut nicio actiune concreta a filantropilor de facebook catre parlament, guvern sau politie sa gandeasca un plan comun de marirea a amenzilor pentru viteza, de montare a radarelor fixe in toata tara si de grabire a construirii de autostrazi. Sau vreun proiect de lege in a stopa tupeul soferilor teribilisti de weekend care omoara tot ce prind in cale. Sau ceva actiune concreta legata de stoparea taierii ilegale de lemn?
Bai, nimic. Insa e plin de jale si de lacrimi pe tot internetul dupa ursii coca cola si diverse animale cu foc in coada “pus pe croma” animale care nici macar nu exista in Australia.
In 2018 au ars paduri intregi din California, nimeni n-a zis nimic. In octombrie, in urma cu 3 luni, tot in California erau aceleasi “incendii apocaliptice” cum le-am gasit descrise de presa noastra si de cea internationala. Fix acelasi cuvinte si aceeasi tragedie! Oameni evacuati, animale ucise, mii de case topite de foc, paduri rase! Atentie, in California. A plans cineva atunci ca e grav? Io nu-mi amintesc.
Am inteles cu totii ca e nasol in Australia, ca le ard oamenilor casele, masinile, chiar si unii cetateni care n-au vrut sa plece din calea focului, au murit. Nu mai vorbim de paduri, de animale, care au rolul lor extrem vital in ecuatia vietii. Dar de aici pana la idolatrizarea Austrialiei, facand din ea centrul universului, e aceasi calea scurta a indobitocirii.
Australia e in topul celor mai bogate tari din lume, are toate resursele sa isi rezolve probleme cu incendiile si cu tot, inclusiv cu ursuletii.
Si sigur le vor rezolva. In fiecare an au incendii. De cateva sute de ani. Au mai avut unul grav in urma cu ceva timp. O sa le rezolve, o sa isi stinga focul, o sa isi revina la normal si vor ramane tot pe primele locuri in lume la buna-stare, in timp ce noi vom ramane tot cu buda in fundul curtii si cu cea mai saraca tara din Europa. Ce conteaza! Acum suntem smecheri si le dam noi lectii si solutii, ei, mai fraieri, nu se pricep si ard.
Dar de ai nostri, si aici ma refer strict la cei care au o reala nevoie si nu la smecherii oportunisti, cei care mor de foame, batranii, copiii, bolnavii de prin satele romanesti uitate si de sfinti, ne amintim doar la Craciun cand trebuie sa pozam iar pe facebook si pe instagram cat de buni la sufletul ala hain suntem, in rest, asteptam urmatoarele sarbatori sa ne folosim de tragediile altora pentru cresterea noastra in ochii celor de la care tanjim dupa validare.
Cat de ieftin vindem….
Pentru ca multi dintre cei care fac “un bine” il executa la comanda orgoliilor personale, pe baza frustrarilor si a nefericirii lor, sa arate ei ce suflete marete au si cat har divin salasluieste in sangele albastrit de la binele savarsit!
Insa cei care fac binele neconditionat si nu doar de Craciun si Sfintele Paste, nu au nume si nu sunt cunoscuti. Binele sincer se face discret!
Oare daca ne-am concentra noi, aici, acasa, sa cerem cretinilor care ne conduc prin rotatie, aceiasi de vreo 20 de ani, sa faca ceva in sensul opririi carnagiilor de pe sosele, in sensul dezvoltarii infrastructurii si in sensul opririi taierilor masive de copaci, oare n-ar fi mai bine?
Daca inlacrimatii dupa koala si paduri australiene, care vad ca sunt mult, ar gasi o solutie in a livra niste presiune pe liderii politici sa puna mana la treaba in favoarea Romaniei, nu ar da parca un sens maret si vietii de pe aici? Sau e prea plictistor?
Cand au murit la colectiv 30 de tineri intr-o seara si alte 30 de persoane in urmaroarele zile, a fost cutremur national.
Cand mor pe sosele in doua zile 35 de oameni, ne doare fix in cur.
Concluzia e urmatoarea: Nu ne pasa. Nu ne pasa nici de australieni si de focul lor, nu ne pasa de niciun Koala, dar nici de fratii nostri romani sau de tragediile lor. Ne pasa de noi, de burtile noastre, de frigiderile noastre, de persoana noastra. Iar atunci cand e sa facem un “bine” este tot pentru noi si despre noi. Si asa am incetat de mult sa mai fim oameni si umani! Ne plac tragediile cand le privim de pe margine, de la televizor, de pe net, din zona noastra de confort, sa ne uitam la altii cum sufera si sa ne bucuram ca noua ne e bine!
Ma scuzati ca v-am deranjat. In Australia arde mai departe copacu’ si ursuletul. Pompierii asteapta pe facebook sfaturi de la voi cum sa stinga incendiu si cum sa salveze Australia din apocalipsa. Hai, la treaba. Mult succes!
Las si doua poze. Sidney si Bucuresti.