Cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume, Catedrala Națională din București, urmează să fie sfințită pe duminică, 26 octombrie, într-o ceremonie care va reuni toți principalii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Pictura Catedralei Naţionale va fi sfinţită de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului şi de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, însoţiţi un sobor de 65 de ierarhi, 70 de preoţi şi 12 diaconi.
Evenimentul marchează și centenarul înființării Patriarhiei Române și se așteaptă să atragă zeci de mii de credincioși.
Cu o înălțime de 127 de metri, catedrala impunătoare domină orizontul Bucureștiului, fiind un simbol de mândrie națională, dar și un obiect al controverselor politice și financiare.
Pentru majoritatea credincioșilor, clădirea reprezintă „renașterea spirituală a României moderne”, în timp ce criticii și analiștii o văd mai degrabă ca un monument al grandorii instituționale a Bisericii.
Într-un interviu publicat de Balkan Insight, antropologul italian Giuseppe Tateo subliniază complexitatea semnificației catedralei: „O catedrală nu este doar o reprezentare simbolică a credinței. Este, de asemenea, o clădire cu un stil arhitectural bine definit, care ar trebui să fie reprezentativ pentru oraș. Majoritatea arhitecților cu care am vorbit consideră că proiectului îi lipsește valoarea estetică… pentru că nu prezintă creativitate sau inovație. Constructorii au urmat doar directivele Patriarhiei, care prevedeau că catedrala trebuia să servească drept simbol al credinței și prestigiului național.”
Durabilitatea clădirii a fost un alt criteriu esențial. Patriarhul Daniel a cerut o garanție de 1.000 de ani pentru structură, deși constructorii au putut promite doar 500 de ani, potrivit lui Tateo.
Finanțarea catedralei a stârnit, de asemenea, dispute. Costul estimat al proiectului este de aproximativ 270 de milioane de euro, doar 10% provenind din fonduri proprii ale Bisericii sau donații ale credincioșilor.
Restul a fost suportat din bani publici, ceea ce a generat critici, în special din partea tinerilor care consideră că resursele ar fi putut fi folosite pentru spitale, școli sau infrastructură.
„După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Română a demarat un proces ambițios de renaștere organizațională”, explică Tateo.
„Nu doar că și-a recuperat proprietățile confiscate, dar a început și un val de construcții de noi biserici. Ceea ce distinge însă Biserica Ortodoxă este faptul că a construit la scară largă.”
Totuși, antropologul rămâne sceptic în privința unei adevărate „renașteri religioase”: „Îmi vine greu să cred că aceste catedrale impunătoare și costisitoare pot fi văzute ca semne ale unei treziri spirituale, deoarece credința ortodoxă a fost păstrată în spații private și în perioada socialistă. Mai degrabă, ele reflectă modul în care Biserica Ortodoxă Română gândește și cum alege să folosească resursele la care are acces.”, spune stiripesurse.ro
– Servicii de creare site web
