O organizatie non-profit vrea sa construiasca arce spatiale, complet autonome si autosustenabile, care ar putea salva populatia umana in cazul producerii unei catastrofe globale pe Terra.
Construirea unor vase spatiale intergalactice capabile sa transporte populatii umane dincolo de granitele Sistemului Solar ar putea parea o idee desprinsa din filmele stiintifico-fantastice, insa o organizatie non-profit doreste sa puna in practica acest vis in urmatorii 100 de ani, informeaza dailymail.co.uk.
Inginerii considera ca, pentru a putea calatori in afara Sistemului Solar, oamenii vor trebui sa construiasca nave spatiale sub forma unor „lumi vii”, dupa modelul Arcei lui Noe, care sa fie complet autonome si autosustenabile. Aceste vase spatiale ar putea fi utilizate pentru a salva si gazdui populatiile umane in eventualitatea producerii unei catastrofe globale pe Terra.
Initiativa a fost denumita „Proiectul Persefona” si are la baza un studiu ce vizeaza determinarea perioadei de timp de care ar avea nevoie pentru a supravietui o misiune spatiala in afara granitelor Sistemului Solar, cu echipaj uman la bord. Concluzia studiului este urmatoarea: orice generatie viitoare de vase spatiale pe care oamenii le vor construi trebui sa fie autosustenabile nu doar in privinta apei si a surselor de hrana, ci si in ceea ce priveste progresele de natura culturala.
In esenta, orice vehicul spatial pe care oamenii il vor trimite intr-o buna zi in spatiul intergalactic va trebui sa fie „un ecosistem infloritor”. „Proiectul Persefona” reprezinta in sinea lui un studiu realizat de Icarus Interstellar, o organizatie non-profit care spera sa trimita in viitor nave spatiale cu echipaj uman la bord in spatiul interstelar, prin intermediul „One Hundred Year Starship Project”.
Icarus Interstellar si alte agentii si organizatii considera ca omenirea va putea sa construiasca o viitoare „nava-lume” in urmatorii 100 de ani, care va fi capabila sa preia la bordul ei un numar mare de oameni, intr-o misiune spatiala dincolo de granitele Sistemului Solar. Acestea ar putea fi numite „nave-generatii”, intrucat mai multe generatii de oameni vor trai la bordul lor in aceste calatorii in spatiul intergalactic.
Pentru ca o astfel de misiune spatiala sa fie posibila oamenii au nevoie de initiative precum „Proiectul Persefona”, a declarat liderul acestuia, Rachel Armstrong, arhitect si profesor de design la Universitatea Greenwich. „Persefona este interiorul viu al unei nave-lume”, a spus Rachel Armstrong. „Noi nu incercam doar sa luam niste lucruri de pe Terra si sa le punem intr-o oala uriasa. Proiectul nostru vizeaza si felul in care cream un design si un mediu intr-un sistem inchis. Putem oare sa crestem un ecosistem din niste resturi?”.
Studiul sugereaza faptul ca, daca oamenii vor reusi sa construiasca o astfel de nava spatiala interstelara in urmatorii 100 de ani, atunci acea nava va trebui sa fie un fel de „mini-Terra”. „Va trebui sa tinem cont de soluri, ciclurile meteo si alte procese care ne influenteaza existenta. Acestea includ si descoperirile tehnologice, iar societatea de pe o astfel de nava va trebui sa fie capabila sa anticipeze progresele culturale care vor avea loc in paralel pe Terra”, au spus initiatorii proiectului.
Icarus Interstellar nu este singura organizatie care initiaza astfel de proiecte ambitioase. In Statele Unite, Darpa si NASA lucreaza si ele la proiectul „100 Years Starship” (100 YSS), un proiect care are telul de a-i duce pe oameni in conditii de siguranta in afara Sistemului Solar in urmatorii 100 de ani.
Unele dintre tehnologiile concepute pentru aceste „nave-oras” ar putea fi transferate si in orasele moderne de pe Terra. Astfel, publicul larg ar putea avea de beneficiat de pe urma aplicatiilor folositoare derivate din aceste proiecte spatiale.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
