Cu gandul la citadela medievala auster-semeata a Branului feeric iluminat intr-o seara de octombrie, la vechea vama, biserica din piatra cu splendid fundal de stancarii argintii intercalate padurii de pin rosu si a superbei panorame de amfiteatru deschis spre impresionantii Bucegi, respectiv custura stancoasa a Pietrei Craiului, nu pot sa nu mentionez aici cate ceva legat de istoriografia acestor locuri.
Cetatea Bran a fost construita pe o stanca situata intre Magura si Dealul Cetatii, pozitia sa asigurand controlul spre valea si dealurile Moeciului cat si spre Tara Barsei.
Regele maghiar Ludovic I de Anjou a luat masuri de consolidare a trecatorii Branului, de ridicarea cetatii fiind interesati si brasovenii.
La 19 noiembrie 1377 Ludovic I de Anjou acorda brasovenilor privilegiul de a construi cetatea Bran “nesiliti si neconstransi ci de buna voie au promis in mod generos si unanim de a construi un nou fort in Bran, de a-l face cu propriile lor osteneli si cheltuieli si de a taia padurea acolo in lung si-n lat”.
Regele acorda concomitent si un domeniu format din satele Baciu, Cernatu, Satulung, Turches, Tarlungeni, Zizin, Purcareni, Crizbav, Apata, Zarnesti si Tohan si instala aici o garnizoana de mercenari formata din arcasi si balistari.
Conducerea cetatii Bran era asigurata de un castelan care indeplinea atat atributiuni militare cat si functii administrativ-jurisdictionale.
In apropierea catatii Bran, s-a construit un punct vamal pentru marfurile tranzitate pe drumul comercial ce lega Transilvania de Tara Romaneasca.
Nerespectarea de catre urmasii lui Mircea cel Batran a privilegiilor comerciale acordate brasovenilor si insistentele atacuri turcesti (culminand cu cel din 1421 in care turcii jefuiesc Tara Barsei) il determina pe Sigismund de Luxemburg sa incredinteze, la 3 februarie 1426, cetatea Branului principelui Transilvaniei insarcinandu-l pe acesta cu numirea castelanului.
Cu toate precautiile luate, in vara anului 1436 turcii patrund din nou prin trecatoarea Branului in Tara Barsei jefuind-o din nou.
O noua incursiune a turcilor in Transilvania in anul 1441 se soldeaza cu infrangerea lor in regiunea Branului de catre Iancu de Hunedoara, principe al acestei provincii.
In primele luni ale anului 1459 prin Bran patrund ostile lui Vlad Tepes care ataca Brasovul arzand suburbiile si vechea biserica din Bartolomeu, actiune intreprinsa in urma unui litigiu comercial pe care domnul Tarii Romanesti il avea cu negustorii brasoveni.
In anul 1529 cand Laudat, comandantul ostilor muntene, incercand sa treaca in Ardeal pentru a veni in ajutorul lui Ioan Zapolya, s-a izbit de rezistenta garnizoanei cetatii Bran, condusa de castelanul Ioan Hock. Desi asediul a durat mai multe zile, cetatea Bran nu a putut fi cucerita.
In anul urmator cetatea Bran rezista si contra lui Mehmed Beg, oprind incercarea turcilor de a patrunde in Transilvania.
Fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Patrascu in 1600, incearca sa patrunda pe la Bran in Tara Barsei dar fara succes, fiind nevoit sa se retraga.
In primavara anului 1651 in ziua de 25 aprilie, Brasovul incheie cu principele Transilvaniei Gheorghe Rackoczi II un contract de vanzare-cumparare prin care orasul cumpara “cu drept de veci si in mod irevocabil” cetatea si domeniul Bran ce cuprindea satele branene ce apartineau de castel, precum si comunele: Purcareni, Zizin, Tarlungeni, Satulung, Cernatu, Turches, Bacifalu, Crizbav si Apata, devenind proprietar cu drepturi depline asupra acestora.
Contractul de vanzare-cumparare al domeniului Bran a fost confirmat de Staturile transilvanene prin legea “Approbatae constitutiones regni Transsilvaniae III titlul 82, articolul I”.
Politica economica si strategia militara a Habsburgilor, in secolul al XVIII-lea, au dus la limitarea rolului cetatii Bran, au stanjenit brasovenii in comertul cu Tara Romaneasca, impiedicand chiar si exercitarea atributiunilor castelanilor in teritoriul Branului. In acelasi scop, statul austriac a constituit in lungul Carpatilor un cordon sanitar, infiintand la jumatatea secolului al XVIII-lea un oficiu de carantina la Bran.
Pentru a intari trecatoarea Branului, in anul 1723, dupa cum rezulta dintr-o inscriptie de pe zidul interior, castelul a fost renovat. Cu toate aceste impedimente cetatea Bran a continuat sa fie mentionata in cronici si totodata sa-si exercite partial rolul militar.
In anul 1737 un corp de armata austriac trece pe la Bran atacandu-i pe turcii aflati la Campulung.
In contextul razboiului ruso-austro-turc din 1787, trecatoarea Branului a fost invadata de ostile musulmane, care au atacat cetatea, dar nu au putut-o cuceri. Secolul al XIX-lea a adus insa, declinul ultimelor atributiuni militare ale Castelului Bran.
Gratie schimbarii tacticii de lupta si a generalizarii armelor de foc puternice, Castelul Bran nu mai putea fi un paznic eficient al hotarului iar in anul 1836 odata cu mutarea granitelor Ardealului cu Muntenia la Pajura, Castelul Bran pierde rolul de punct vamal al statului austriac si odata cu aceasta controlul tranzitului comercial din zona.
Datorita iminentei razboiului ruso-romano-turc din 1877, armata austriaca ocupat cetatea Bran, inlocuindu-i acoperisul, (usor expus bombardamentelor) cu fasine, actiune ce a determinat grava deteriorare a sa.
Orasul Brasov a cerut autoritatilor austriece restaurarea cetatii. Acestea au acceptat in cele din urma sa suporte costul reparatiilor facute intre 1883-1886, iar la 22 iulie 1888 au predat Castelul Bran orasului Brasov. La scurt timp insa, orasul
Regele maghiar Ludovic I de Anjou a luat masuri de consolidare a trecatorii Branului, de ridicarea cetatii fiind interesati si brasovenii.
La 19 noiembrie 1377 Ludovic I de Anjou acorda brasovenilor privilegiul de a construi cetatea Bran “nesiliti si neconstransi ci de buna voie au promis in mod generos si unanim de a construi un nou fort in Bran, de a-l face cu propriile lor osteneli si cheltuieli si de a taia padurea acolo in lung si-n lat”.
Regele acorda concomitent si un domeniu format din satele Baciu, Cernatu, Satulung, Turches, Tarlungeni, Zizin, Purcareni, Crizbav, Apata, Zarnesti si Tohan si instala aici o garnizoana de mercenari formata din arcasi si balistari.
Conducerea cetatii Bran era asigurata de un castelan care indeplinea atat atributiuni militare cat si functii administrativ-jurisdictionale.
In apropierea catatii Bran, s-a construit un punct vamal pentru marfurile tranzitate pe drumul comercial ce lega Transilvania de Tara Romaneasca.
Nerespectarea de catre urmasii lui Mircea cel Batran a privilegiilor comerciale acordate brasovenilor si insistentele atacuri turcesti (culminand cu cel din 1421 in care turcii jefuiesc Tara Barsei) il determina pe Sigismund de Luxemburg sa incredinteze, la 3 februarie 1426, cetatea Branului principelui Transilvaniei insarcinandu-l pe acesta cu numirea castelanului.
Cu toate precautiile luate, in vara anului 1436 turcii patrund din nou prin trecatoarea Branului in Tara Barsei jefuind-o din nou.
O noua incursiune a turcilor in Transilvania in anul 1441 se soldeaza cu infrangerea lor in regiunea Branului de catre Iancu de Hunedoara, principe al acestei provincii.
In primele luni ale anului 1459 prin Bran patrund ostile lui Vlad Tepes care ataca Brasovul arzand suburbiile si vechea biserica din Bartolomeu, actiune intreprinsa in urma unui litigiu comercial pe care domnul Tarii Romanesti il avea cu negustorii brasoveni.
In anul 1529 cand Laudat, comandantul ostilor muntene, incercand sa treaca in Ardeal pentru a veni in ajutorul lui Ioan Zapolya, s-a izbit de rezistenta garnizoanei cetatii Bran, condusa de castelanul Ioan Hock. Desi asediul a durat mai multe zile, cetatea Bran nu a putut fi cucerita.
In anul urmator cetatea Bran rezista si contra lui Mehmed Beg, oprind incercarea turcilor de a patrunde in Transilvania.
Fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Patrascu in 1600, incearca sa patrunda pe la Bran in Tara Barsei dar fara succes, fiind nevoit sa se retraga.
In primavara anului 1651 in ziua de 25 aprilie, Brasovul incheie cu principele Transilvaniei Gheorghe Rackoczi II un contract de vanzare-cumparare prin care orasul cumpara “cu drept de veci si in mod irevocabil” cetatea si domeniul Bran ce cuprindea satele branene ce apartineau de castel, precum si comunele: Purcareni, Zizin, Tarlungeni, Satulung, Cernatu, Turches, Bacifalu, Crizbav si Apata, devenind proprietar cu drepturi depline asupra acestora.
Contractul de vanzare-cumparare al domeniului Bran a fost confirmat de Staturile transilvanene prin legea “Approbatae constitutiones regni Transsilvaniae III titlul 82, articolul I”.
Politica economica si strategia militara a Habsburgilor, in secolul al XVIII-lea, au dus la limitarea rolului cetatii Bran, au stanjenit brasovenii in comertul cu Tara Romaneasca, impiedicand chiar si exercitarea atributiunilor castelanilor in teritoriul Branului. In acelasi scop, statul austriac a constituit in lungul Carpatilor un cordon sanitar, infiintand la jumatatea secolului al XVIII-lea un oficiu de carantina la Bran.
Pentru a intari trecatoarea Branului, in anul 1723, dupa cum rezulta dintr-o inscriptie de pe zidul interior, castelul a fost renovat. Cu toate aceste impedimente cetatea Bran a continuat sa fie mentionata in cronici si totodata sa-si exercite partial rolul militar.
In anul 1737 un corp de armata austriac trece pe la Bran atacandu-i pe turcii aflati la Campulung.
In contextul razboiului ruso-austro-turc din 1787, trecatoarea Branului a fost invadata de ostile musulmane, care au atacat cetatea, dar nu au putut-o cuceri. Secolul al XIX-lea a adus insa, declinul ultimelor atributiuni militare ale Castelului Bran.
Gratie schimbarii tacticii de lupta si a generalizarii armelor de foc puternice, Castelul Bran nu mai putea fi un paznic eficient al hotarului iar in anul 1836 odata cu mutarea granitelor Ardealului cu Muntenia la Pajura, Castelul Bran pierde rolul de punct vamal al statului austriac si odata cu aceasta controlul tranzitului comercial din zona.
Datorita iminentei razboiului ruso-romano-turc din 1877, armata austriaca ocupat cetatea Bran, inlocuindu-i acoperisul, (usor expus bombardamentelor) cu fasine, actiune ce a determinat grava deteriorare a sa.
Orasul Brasov a cerut autoritatilor austriece restaurarea cetatii. Acestea au acceptat in cele din urma sa suporte costul reparatiilor facute intre 1883-1886, iar la 22 iulie 1888 au predat Castelul Bran orasului Brasov. La scurt timp insa, orasul
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
