Benedict al XVI-lea către episcopi: „Nu încetaţi niciodată să proclamaţi adevărul”

Nu încetaţi niciodată să proclamaţi adevărul şi să insistaţi asupra lui, cu orice ocazie oportună şi inoportună, pentru că adevărul vă va face liberi”. Aceasta este una dintre sarcinile principale ale unui episcop, potrivit Papei emerit Benedict al XVI‑lea.

„Nu încetaţi niciodată să proclamaţi adevărul şi să insistaţi asupra lui, cu orice ocazie oportună şi inoportună, pentru că adevărul vă va face liberi”. Aceasta este una dintre sarcinile principale ale unui episcop, potrivit Papei emerit Benedict al XVI-lea. Legătura dintre adevăr şi episcop a fost esenţială în ministerul său episcopal: la München şi la Roma, mai întâi ca prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi apoi ca pontif roman. Într-adevăr, motoul episcopal al lui Benedict al XVI-lea spune „Cooperatores Veritatis”.

„Episcopii”, a mai amintit Benedict al XVI-lea, „au responsabilitatea principală de a construi Biserica ca familie a lui Dumnezeu şi ca loc de ajutor reciproc şi de disponibilitate, de a proteja comuniunea eclezială şi de a o promova şi apăra, veghind în mod constant asupra turmei care le-a fost încredinţată. Episcopii trebuie să dea dovadă – a adăugat – de discernământ, curaj apostolic şi bunătate răbdătoare în încercarea de a convinge şi de a implica, astfel încât indicaţiile voastre să fie acceptate în spirit bun şi executate cu convingere şi disponibilitate”.

Misiunea episcopului nu este o sarcină uşoară, iar Benedict al XVI-lea nu a ascuns niciodată acest lucru, subliniind că printre sarcinile celor care exercită ministerul episcopal se numără şi aceea de „a hrăni turma Domnului: un minister al iubirii vigilente, care cere o dăruire totală până la epuizare şi, dacă este necesar, sacrificarea propriei vieţi”.

Papa Benedict al XVI-lea a explicat în repetate rânduri că episcopii sunt succesorii apostolilor. „Succesiunea apostolică a ministerului episcopal este calea care garantează transmiterea fidelă a mărturiei apostolice. Ceea ce apostolii reprezintă în relaţia dintre Domnul Isus şi Biserica primară, succesiunea ministerială reprezintă în mod similar în relaţia dintre Biserica primară şi Biserica de astăzi. Nu este o simplă concatenare materială, ci mai degrabă este instrumentul istoric pe care Duhul Sfânt îl foloseşte pentru a-l face prezent pe Domnul Isus, capul poporului său, prin cei hirotoniţi pentru slujire prin impunerea mâinilor şi rugăciunea episcopilor”. „Apostolii şi succesorii lor”, a concluzionat Papa Benedict al XVI-lea într-una din catehezele sale de miercuri, „sunt deci custozi şi martori cu autoritate ai depozitului de adevăr predat Bisericii, aşa cum sunt şi slujitori ai carităţii: două aspecte care merg împreună. Ei trebuie să se gândească mereu la inseparabilitatea acestui dublu serviciu, care în realitate este unul singur: adevărul şi caritatea, revelate şi dăruite de Domnul Isus”.