Poporul român are o multitudine de tradiții și obiceiuri, moștenite din strămoși, unele având o vechime de mii de ani. Luna martie, prima lună a primăverii, aduce cu sine și o mare parte a obiceiurilor românilor.
Pe lângă tradiționalul mărțișor, oferit în prima zi a lunii fetelor și femeilor, ca talisman aducător de noroc și fericire, zilele de început de martie, intervalul 1-9 al acestei luni, sunt cunoscute ca Zilele Babei Dochia. Mitul babei Dochia este unul dintre cele mai vechi mituri din cultura românească. În calendarul vechi roman, anul începea pe 1 martie, Baba Dochia apărând ca o întruchipare a vechiului an, care urma să moară, motiv pentru care moartea Dochiei în data de 9 martie este considerată granița dintre iarnă și primăvară.
Între 1 și 9 martie, Baba Dochia începe să urce cu turma la munte, însuși aspectul instabil al vremii în această perioadă fiind cauzat de caracterul capricios al Dochiei. Era îmbrăcată cu nouă cojoace de blană, pe care le-a lepădat pe rând, dar în momentul în care a aruncat și ultimul cojoc, s-a pornit un ger năprasnic, care a înghețat-o. Dumnezeu a transformat-o apoi în stâncă, împreună cu oile sale. Se spune că acestea ar fi Babele din Munții Bucegi.
Se spune că la început de martie românii trebuie să-și aleagă baba, adică o zi din intervalul 1-9 martie, deoarece așa cum va fi vremea în ziua respectivă, așa va fi și anul. Zilele senine, însorite vor aduce fericire și noroc, iar zilele reci, mohorâte vor aduce doar tristețe și sărăcie. Unii își aleg baba după placul lor, alții după data la care s-au născut, iar dacă ziua nașterii are două cifre, acestea se adună pentru a obține una singură, care va reprezenta baba persoanei respective. În unele zone, fetele își leagă norocul în dragoste de ziua aleasă și de aspectul acesteia, în funcție de vreme.
Se mai păstrează și obiceiul de a repartiza o zi câte unei persoane din colectivitate, considerându-se că așa cum va fi ziua respectivă, așa va fi și sufletul persoanei căreia i s-a atribuit. Totodată, scenariul ritual de înnoire a anului era format în vechime de obiceiuri magice arhaice: aprinderea focurilor, afumarea curților, previziunile meteorologice, practicile de pomenire a morților, bătutul pământului cu ciomaguri pentru scoaterea căldurii, scoaterea plugului sau a stupilor de la iernat, confecționarea calendarului din șnur bicolor, care reprezenta iarna și vara. Semnificația multor ritualuri s-a pierdut de-a lungul timpului, dar unele obiceiuri se mai practică și în zilele noastre. După zilele capricioase ale Babei Dochia urmează zilele moșilor.
Țara noastră este recunoscută pentru obiceiurile și tradițiile sale, dintre care unele s-au păstrat și s-au transmis din generație în generație, în ciuda globalizării.
– Servicii de creare site web
