Astăzi este Ziua Internațională a Toleranței

Toleranţa şi intoleranţa sunt în toate faptele noastre de viaţă, de la jocul din grădiniţe până la jocul marilor puteri, şi există la orice nivel: în familie, între grupuri, comunităţi, popoare sau religii. Este premiza păcii şi a dezvoltării sustenabile, iar în Ziua Internţională a Toleranţei, opinia publică este mobilizată în favoarea educaţiei pentru toleranţă.

Într-o lume a diversităţii, toleranţa este o premiză a păcii şi un mijloc al dezvoltării sustenabile, pentru că încurajează construirea de societăţi mai inclusive şi mai puternice care să atragă idei, energii creative şi talente. Toleranţa nu înseamnă indulgenţă sau indiferenţă, este angajamentul reînnoit zi de zi de a căuta în diversitatea noastră legăturile care unesc umanitatea.

Instaurarea unei Zile Internaţionale a Toleranţei a fost decisă de ONU şi îşi are originea în Carta Naţiunilor Unite, în care statele semnatare îşi declarau intenţia de a fi toleranţe şi de a trăi în pace şi bună înţelegere, şi în Constituţia UNESCO, bazată pe demnitate, egalitate şi respect reciproc între oameni. Această organizaţie identificase 16 tratate, convenţii, declaraţii şi recomandări, toate legate de nevoia de toleranţă, relevante şi obligatorii şi astăzi.

Pentru a sublinia importanţa toleranţei şi pentru ca oamenii să conştientizeze pericolele intoleranţei, cu ocazia  marcării a cinci decenii de existenţă a ONU şi UNESCO, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decis să proclame anul 1995 ca An Intrernaţional al Toleranţei, iar data de 16 noiembrie ca Zi Internaţională a Toleranţei şi a invitat toate ţările membre să marcheze în fiecare an această zi prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, atât în instituţiile de învăţământ şi educaţie cât şi în cadrul publicului larg.

Nedreptatea, violenţa, discriminarea şi marginalizarea sunt forme ale intoleranţei, iar educaţia pentru toleranţă trebuie îndreptată împotriva fricii şi excluziunii şi către dezvoltarea capacităţii tinerilor de a judeca liber şi independent. Diversitatea religioasă, lingvistică, culturală şi etnică nu trebuie să fie pretext al conflictelor, ci să îmbogăţească viaţa noastră comună.

În esenţă, toleranţa înseamnă respectul şi aprecierea diversităţii culturale şi a formelor ei de expresie, a opiniei contrare, a deciziilor altor oameni, grupuri, popoare sau religii. Toleranţa recunoaşte drepturile universale ale omului şi libertăţile fundamentale şi asigură supravieţuirea comunităţilor mixte în orice loc din lume.

Toleranţă vs. intoleranţă

Cuvântul toleranţă nu este un termen al lumii moderne, el provine din latina Romei antice, unde tolerare înseamnă a suporta şi se referea, ca şi astăzi, la respectul faţă de celălalt.

Termenul a fost folosit şi în lumea creştină a Evului Mediu, când existau instanţe ale toleranţei şi se emiteau indulgenţe, edicte sau bule papale, iar apoi a fost folosit de umaniştii Renaşterii, pentru care valorile şi virtuţile umane erau principii de căpătâi şi care vorbeau despre toleranţă civilă şi religioasă. În acele timpuri, în Regatul Angliei şi în Franţa s-au dat chiar legi care priveau toleranţa religioasă. Apoi, Revoluţia franceză a adus prima Declaraţie a drepturilor omului, iar în SUA Primul Amendament la Constituţie a interzis îngrădirea libertăţii de exprimare. Şi procesul de legiferare a libertăţii religioase sau a drepturilor omului a continuat.

Şi alte religii ale lumii s-au afirmat tolerante

În Islam, Tolerant este chiar unul din numele lui Allah, iar exegeţii moderni ai islamului consideră Coranul sursă a toleranţei religioase.

Religia hindu sau budismul arată de asemenea toleranţă.

Dicţionarele ne spun astăzi că toleranţa este capacitatea de a recunoaşte şi respecta convingere altora, înseamnă îngăduinţă, indulgenţă, răbdare, şi se poate exprimă la orice nivel: de la individ, la stat.

Constituţii, legi, declaraţii universale, tratate internaţionale, convenţii şi recomandări fac apel sau chiar obligă la toleranţă, dar cu toate acestea există încă războaie, terorism, crime împotriva umanităţii, epurare etnică, discriminarea minorităţilor şi a imigranţilor şi o multitudine de alte abuzuri împotriva fiinţelor umane, adică intoleranţă.

Există însă şi politici responsabile – internaţionale, naţionale sau ale administraţiilor locale – există multiculturalism civilizat, solidaritate şi voluntariat şi există şi cei mai buni gardieni: societatea civilă atentă la drepturile omului, accesul la informaţie, presa liberă şi responsabilă şi educaţia continuă pentru toleranţă şi pace.

Organizația Națiunilor Unite a lansat o nouă campanie de promovare a toleranței, respectului și demnității în întreaga lume. TOGETHER este o campanie globală care are ca scop reducerea percepțiilor și atitudinilor negative față de refugiați și migranți și întărirea contractului social dintre țările și comunitățile gazdă și refugiați.

FOTO: un.org