Creator al unor personaje de legenda, Al Pacino s-a nascut la 25 aprilie 1940 in South Bronx, New York. A copilarit intr-un cartier sarac in apropiere de Bronx. Una dintre activitatile sale preferate din acea perioada era sa repete scene si sa imite voci din filme. La varsta de 14 ani, a jucat la Teatrul Elsmene in piesa „Pescarusul” de Cehov. Cu aceasta ocazie, s-a hotarat sa urmeze si studii in domeniu insa dupa o perioada a renuntat la ele.
Potrivit imdb.com, in 1966 a fost acceptat de renumitul Studio Actor’s unde a studiat sub indrumarea profesorului Lee Strasberg. A fost apreciat drept cel mai bun actor al sezonului pentru stagiunea 1967-1968 cu piesa „The Indian Wants the Bronx”, jucata pe Broadway pentru care a fost recompensat cu un premiu Obie. Ulterior a castigat un premiu Tony pentru „Does the Tiger Wear a Necktie?”. Debutul cinematografic l-a avut in 1969, in filmul „Me, Natalie”, urmat de pelicula „Panic in Needle Park” (1971) unde a jucat rolul unui drogat.
Rolul lui Michael Corleone din „The Godfather” (1972) a fost unul dintre cele mai impresionante, fiindu-i oferit in defavoarea actorilor Robert Redford, Warren Beatty, Jack Nicholson, Ryan O’Neal, Robert De Niro. Acest rol i-a adus nu doar celebritatea, ci si o nominalizare pentru Premiul Oscar.
Potrivit cinemagia.ro, Al Pacino nu a fost tentat sa joace in roluri comerciale care ar fi putut sa-i garanteze sume importante de bani, ci a preferat sa joace in filme care sa-l faca remarcat, intre care amintim rolurile din „Serpico” (1973) si „Dog Day Afternoon” (1975). Trei ani la rand a fost nominalizat pentru cel mai bun actor la premiul Academiei. Au urmat rolurile din „Bobby Deerfield” (1977) si din „And Justice for All” (1979), cel din urma aducandu-i inca o nominalizare la premiul Academiei pentru cel mai bun actor; „Cruising” (1980); „Author! Author!” (1982); „Scarface” (1993); „Revolution” (1985).
In 1989 a jucat rolul unui politist alcoolic in pelicula „Sea of Love”. Un an mai tarziu a jucat in „The Godfather: Part III” si primul sau rol de comedie in „Dick Tracy” care i-a adus o alta nominalizare la premiul Academiei pentru cel mai bun actor si in 1992 o nominalizare pentru pelicula „Glengarry Glen Ross”. Tot in 1992 a castigat premiul Academiei pentru cel mai bun actor pentru celebrul rol din „Scent of a Woman”.
A jucat si roluri mai putin inspirate, contrabalansate de succese precum „Scarface” (1983), „Carlito’s Way” (1993), „Heat” (1995), „City Hall” (1996), „Donnie Brasco” (1997), „The Devil’s Advocate” (1997). In anii 2000, a jucat intr-o serie de succese teatrale intre care amintim „The Merchant of Venice” (2004), „Ocean Thirteen” (2007), in miniseriile de televiziune „Angels in America” (2003) – premiul Emmy pentru cel mai bun actor si Globul de Aur pentru cel mai bun actor intr-o miniserie. Dintre filmele sale mai amintim: „Two for the Money” (2005), „Righteous Kill” (2008), „You Don’t Know Jack” (2010), ”The Son of No One” (2011), „Stand Up Guys” (2012), „Manglehorn” (2014), „The Humbling” (2014).
Cel mai recent film, intitulat „Danny Collins” (2015), este inspirat de evenimente petrecute in realitate. Danny Collins, un cantaret rock care a cunoscut faima in anii ’70 si care desi ajuns la batranete nu vrea sa renunte la placerile vietii de star rock. Cand impresarul sau, interpretat de actorul Christopher Plummer, descopera ca celebrul John Lennon i-a trimis lui Collins o scrisoare in urma cu 40 de ani, eroul incepe o emotionanta calatorie care ii readuce aproape membrii familiei si il face sa o ia din nou de la capat.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
