23 august este o zi ca oricare alta din calendar. Poate e putin mai calduroasa decat acum doua decenii din cauza incalzirii globale, care pe vremea accea nu preocupa lumea. Nimanui nu ii pasa de 23 august, de Ceausescu, de Epoca de Aur. Doar foto-documentele si arhivele video si audio mai pot readuce in prim-plan vremurile in care romanii asteptau cu nerabdare Ziua Nationala pentru ca stiau ca le va creste ratia de alimente, ca se va baga carne, nu zgarciuri la alimentara, si ca vor primi zi libera ca sa poata multumi din inima partidului.
In Baia Mare se organizau manifestari impresionate in centrul orasului, pe langa actuala Piata Revolutiei, sau pe stadion, unde elevi si muncitori earu scosi de la ore si din productie si pusi sa repete ore in sir pasii dedefilare ori schemele cu cartoane colorate din care trebuiau desenate simbolurile comuniste. Cu doua saptamani inainte se incepea lucrul la programul artistic, astfel incat la Marea Sarbatoare Nationala sa se poata bucura de priveliste prim-secretarul judetului si comitetul PCR.
Azi, 23 august 2007, oamenii sunt preocupati in continuare de traiul zilnic si nu isi mai aduc aminte ce s-a intamplat in 1944 si nici de faptul ca dupa anuntul Regelui Mihai privitor la iesirea Romaniei din războiul contra Natiunilor Unite si alăturarea trupelor noastre coalitiei antihitleriste s-a ajuns de fapt la ”uciderea” democratiei in tara, democratie pe care nici acum nu am reusit sa o aducem la viata. Amintirile sarbatorilor de 23 august par acum halucinante, dar ar merita sa ii bantuie mai ales pe politicieni care nu fac mare lucru pentru ca sistemul democratic din Romania sa fie unul sanatos. E o dovada ca multi dintre ei sunt, in realitate, niste "Mici ceausesti”.
Sursa: Ioana Osan
– Servicii de creare site web
