Amănunte despre miracolele de la Lourdes

În urmă cu 163 de ani se întâmpla unul dintre primele miracole în orașul Lourdes, situat în sud-vestul Franței. Catherine Latapie, o tânără care trăia în micuțul oraș din Franța (Lourdes), a plecat într-o seară să se plimbe în Sanctuarul de la Lourdes.

Tânăra avea brațul dislocat, iar în momentul în care și-a pus brațul cu dureri în apa izvorului, durerile au dispărut. Miracolul s-a petrecut în fața a peste 1500 de oameni, printre care se afla și un preot.

Acest sanctuar este cunoscut pentru miracolele care s-au petrecut acolo. În urma constatărilor făcute de Biroul Medical (format din 5000 de medici, de diferite nații) în micul oraș francez, din totalul zecilor de mii de vindecări sunt atestate doar 1200 ca fiind miraculoase, iar corpul bisericesc francez admite doar 69.

E. Artus, unul dintre cei care au fost vindecați în cadrul Sanctuarului de la Lourdes, a oferit un premiu de 10.000 de franci, pentru persoana care dovedește falsitatea vindecărilor supranaturale descrise în cartea lui Henri Lasserre, care este considerat a fi cel mai bun istoric al evenimentelor petrecute la Lourdes. Până în ziua de azi, nimeni n-a reușit să-i ia banii lui Artus.

Unul dintre cele mai importante aspecte de la Lourdes este prezența fizică a fecioarei Maria, Paul Claudel, unul dintre poeții francezi, a experimentat această prezență, pe care a relatat-o într-una dintre poeziile sale: „O văd pe Fecioara lângă voi, vă priveşte cu o iubire infinită”.

Sanctuarul de la Lourdes este văzut ca fiind locul disperării și suferinței umane, mii de bolnavi trecând pe aici, pentru a-și alina suferințele.

Numele orașului Lourdes va rămâne pentru totdeauna asociat aparițiilor Sfintei Fecioare, în care cei năpăstuiți văd ultima speranță. Toți cei care au avut ocazia să viziteze această zonă sunt de părere că acesta este locul în care se conștientizează cu adevărat dimensiunile suferinței umane. Bolnavi imobilizați, copii paralizați, orbi, aduși pe brațe de părinți, vin aici pentru a uita o clipă de suferință. Nu se vindecă toți, dar se întorc la casele lor mai liniștiți, cu speranță în suflet.