Consecințele epidemiei de coronavirus, oricât de variate și diverse sunt, nu cunosc granițe. Ele sunt sanitare, desigur, dar și economice și sociale. Unii și-au pierdut job-urile, alții nu-și mai pot vedea rudele aflate în străinătate, mulți sunt în doliu. Alte consecințe, mai puțin vizibile astăzi, ar putea fi adăugate la această listă, cele psihologice și mentale.
Anunțul izolării a provocat inițial un val de panică. Acesta a durat mai mult decât se aștepta, a fost mai mult sau mai puțin plăcută, în funcție de individ. Apoi a sosit mult așteptata vacanță de vară. Dar la începutul lunii septembrie, epidemia pare să reînvie. Asta este ceea ce îi îngrijorează pe psihiatri, psihologi și psihoterapeuți.
„Efectele psihologice sunt uneori lente și întârziate. Cu toate acestea, epidemia continuă și, în acest context de stres semnificativ, există riscul consecințelor psihologice.”, a declarat Antoine Pelissolo, psihiatru, șeful serviciului de psihiatrie al spitalului Henri-Mondor, contactat de HuffPost.
Toți putem fi afectați
El spune că vede în prezent o creștere a numărului pacienților „care vin pentru prima dată la un consult, în unele cazuri pentru chestiuni foarte grave”. Același lucru susține și Gladys Mondière, psiholog și copreședinte al Federației Franceze a Psihologilor și Psihologiei (FFPP): „August este de obicei o perioadă liniștită a anului”. De data aceasta, însă, nu a mai fost. Psihologul clinic Samuel Dock, coautor al cărții „Noua stare de rău în civilizație”: „observăm o creștere a cererii în privința consultațiilor, este radicală”.
Este imposibil să știm dacă Covid-19 este motivul care i-a adus pe toți acești pacienți noi la un cabinet. Mai ales că nu există date privind starea psihologică referitoare la epidemie. Dar asta este constatarea pe care o facem. Și toată lumea, cu antecetente sau fără, este potențial afectată.
Gladys Mondière este de acord cu acest lucru. „Oamenii ca tine și mine, care se descurcă destul de bine, pot, în aceste circumstanțe, să fie complet zdruncinați în funcționarea lor. Chiar și cineva care este „bine” poate avea probleme cu anxietatea pe termen lung ”, spune ea.
Schimbarea reprezentărilor
Pentru a explica importanța capitală pe care această epidemie o poate avea asupra sănătății mintale, Samuel Dock susține că virusul a efectuat o schimbare reală în privința reprezentărilor noastre.
Amenințarea unei boli ne amintește un lucru: corpul nostru este sortit să dispară, nu suntem nemuritori”, spune el.
Nu numai că ne putem îmbolnăvi în orice moment, dar trebuie să ne miscam într-un spațiu care a devenit „periculos”. „Cei din jur au devenit potențiali vectori ai virusului, ne poate infecta”, spune Samuel Dock. „Cealaltă ființă, de obicei garantul pactului social, a devenit un antagonist.”, continuă el.
Incertitudine prelungită
La această schimbare de paradigmă se adaugă incertitudinea cu care ne confruntăm. „Oamenii adoră ceea ce este tangibil și de înțeles, funcționarea lor este alcătuită din rutine, totuși suntem într-o situație de incertitudine, cu informații succesive care uneori se bat cap în cap”, indică Gladys Mondière, referindu-se la evoluția recomandărilor legată de purtarea unei măști de la începutul crizei. „Nici o persoană, nici măcar un medic, nu știe ce să facă. Evident, asta creează anxietate.”, adaugă ea.
„Incertitudinea este principalul motor al tulburărilor de anxietate, care pot duce la depresie.”, potrivit lui Antoine Pelissolo.
Specialiștii în sănătate mintală văd o creștere a tulburărilor psihologice. „Unii oameni au deja reacții de fobie, alții vor avea anxietate, insomnie, chiar și depresie” – Samuel Dock.
Depresii, stres posttraumatic
„Vacanța s-a încheiat, munca se reia, ne putem aștepta în câteva săptămâni la un echivalent al stresului post-traumatic”, spune Gladys Mondière. Diferența, cu coronavirusul, este durata acestuia. Comparativ cu un eveniment traumatic, o epidemie are loc în timp. „Dar vor exista o mulțime de asemănări: fobii, frica de contaminare. Acestea sunt, desigur, doar ipoteze, pentru moment ”.
În prezent este, într-adevăr, imposibil să știm ce consecinte ar fi putut avea primul val de Covid-19. Dar, pentru Antoine Pelissolo, „tot ce știm despre perioade de criză socială prelungită se va aplica și acum. Dar anumite mecanisme îi vor fi specifice: incertitudinea cu privire la sănătate, sentimentul de amenințare”, explică el.
Trebuie luate în considerare și consecințele sociale, precum pierderea locurilor de muncă, despre care „știm că sunt factori declanșatori ai patologiilor”, adaugă psihiatrul.
Gladys Mondière se teme și de epuizări profesionale. „Munca de acasă nu a fost pregătită, unii nu mai știu cum să distingă sfera profesională de cea privată, iar întoarcerea la muncă se face în condiții drastice”, a spus ea.
– Servicii de creare site web
