Ajutati-o pe Roxana sa isi recapete zambetul

Fata ramasa in viata a aflat intr-un tarziu de soarta prietenilor cu care era in masina in fatidica dimineata de 10 iulie, iar acum isi doreste sa poata sa se ridice din pat si sa mearga sa puna o floare pe mormantul lor.

Deocamdata nu poate, dar spera ca ziua in care sa isi ia ramas bun de la prieteni sa vina cat mai repede. Si-a rugat mama sa mearga sa aprinda o lumanare din partea ei.

Roxana Loredana Hapca, o adolescenta de 17 ani, a scapat ca prin minune din accidentul in care alti cinci tineri cu varste cuprinse intre 17 si 27 de ani au murit. Din acel moment viata ei a luat o intorsatura brutala, pentru ca de o luna si mai bine este spitalizata intr-o clinica din Cluj Napoca.

In momentul in care a fost internata era in coma, iar medicii nu ii dadeau prea multe sanse de supravietuire. Dupa cumplita intamplare de pe bulevardul Independentei, cand a trecut pe langa moarte, Roxana a mai invins o data.

Sacrificiile ei, dar si ale mamei, bunicilor fetei si chiar ale medicilor sunt mari. Cu totii trebuie sa renunte la ceva, pentru ca asemenea lupte nu se castiga usor. Fiecare zi care trece aduce o speranta in plus.

Dupa o luna si mai bine, Roxana Hapca a fost externata din spital pentru doua zile. Mama ei a dus-o in casa bunicilor de la Viseu de Sus, incercand sa o faca sa uite amintirile negre care ii fac noptile si zilele de cosmar. Cele doua se incurajeaza reciproc si se gandesc ca vor retrai zilele frumoase de altadata.

Mama copilei, Florica Rad, povesteste ca scopul ei este sa isi vada fata sanatoasa si stapana pe ea. "A fost operata la picior. I-au pus o tija lunga, pentru ca femurul era zdrobit. Cateva saptamani a stat cu piciorusul suspendat de o greutate. Nu avea voie sa il miste deloc. Acum a inceput sa il miste si o se ne putem apuca de exercitii. Medicul ne-a spus ca incet, incet va putea sa si umble, dar numai prin casa si numai sprijinita. Ma bucur, pentru ca am vazut tinere cu picioare amputate. In fiecare zi ma rog la Dumnezeu si ii multumesc ca mi-a lasat fata intreaga."

Imediat dupa ce o amica a fetei a anuntat-o de accident, femeia a revenit in tara din Italia, unde este plecata sa lucreze, si s-a dus direct la spital. De atunci e tot acolo. Isi spala copila, o hraneste, o alinta, ii vegheaza somnul, o incurajeaza. "Parca as fi nascut a doua oara", spune simplu Florica Rad.

Mama Roxanei si-a impus sa fie puternica. Stie ca o asteapta multe greutati de acum inainte, dar nu se lasa. "Acum i-au scos si una dintre tijele care ii sustineau fata. La gurita inca mai trebuie sa asteptam. Pana atunci Roxana nu poate sa manance decat alimente pasate. Ii strecor mancarea in gura prin spartura de la un dinte rupt. Ne chinuim amandoua, dar decat sa o taie la gat mai bine asa. Ii pun perfuzii, dar cu astea nu poti sa traiesti. Mai trebuie sa asteptam insa dupa operatia de la gura."

Femeia spune ca "norocul lui Dumnezeu a fost ca am dat peste niste medici foarte buni". "La spital mi-au spus ca urmeaza si alte operatii faciale. Trebuie sa rezolvam problema cu gura, apoi trebuie refacut nasul pentru ca osul a intrat in fata. La ochiul drept i-a afectat si vederea. Medicii mi-au spus sa stam sa vedem daca nu isi revine de la sine. Daca nu, o sa o opereze. Toate astea o sa le facem in urmatoarele luni. Abia la anul o sa putem face si interventiile estetice", spune ea.

Urmele de pe chipul tinerei sunt multe si adanci. Roxana, de altfel, nu doreste sa vada pe nimeni. Se fereste de lume. Doar mama Tamarei Berciu, una dintre tinerele care s-a aflat in "masina mortii", a vizitat-o la spital. Atunci a inceput sa isi dea seama ca prietenilor ei li s-a intamplat ceva rau.

"M-a intrebat de ce e imbracata in negru. I-am raspus atunci ca poate a murit ceva ruda. Mi-a fost teama sa ii spun adevarul. Ma temeam sa nu i se intample ceva la cap. A aflat apoi. Pana atunci, cand venea preotul in salon ii spunea sa ii pomeneasca in slujba, printre cei vii, si pe restul. Prima data am fugit dupa el pe coridor sa ii spun ca numai ea a ramas in viata dintre cei sase. Toata lumea stia de accident. Dupa ce a aflat i-a spus ea preotului ca ceilalti sunt morti si sa se roage pentru sufletele lor."

"M-a durut si ma doare si acum pentru ca se simte vinovata ca traieste. Si altii cred acelasi lucru. Stiu ca lumea e rea, dar ce vina avem noi ca ea a scapat?", se intreaba Florica Rad.

Mama si fiica stiu ca cicatricile de pe suflet vor ramane toata viata, iar ziua accidentului nu o vor putea uita. Ambele spera ca macar cele de la suprafata, vizibile pe fata, sa le faca sa dispara.