„Adevărul nu trebuie să tacă!” Apel la unitate și respect pentru istoria Bisericii Greco-Catolice

Dragi confrați greco-catolici,
Trebuie să încetăm să mai tăcem în fața valurilor de ură și dezinformare. Atunci când suntem atacați – adesea chiar de către cei ale căror familii au fost greco-catolice înainte de teroarea din 1948 – avem datoria morală să răspundem cu adevărul istoric. Este momentul ca vocea noastră să fie auzită clar și unitatea noastră să devină o barieră de netrecut în fața minciunii.
Vă îndemn să distribuiți și să trimiteți mai departe acest text ori de câte ori vedeți atacuri la adresa Bisericii noastre. Să arătăm că suntem o comunitate unită și conștientă de trecutul ei:
„Înainte să aruncați cu noroi într-o întreagă comunitate, puneți mâna pe o carte de istorie. Nu doare și nu mușcă, dar vă scapă de analfabetismul funcțional și de ura alimentată de neștiință. Limita intelectuală a multor așa-ziși „credincioși” de tastatură se oprește exact acolo unde începe propaganda de dinainte de 1989. Este trist când atacurile vin chiar de la oameni ale căror familii au fost salvate și educate, în trecut, de această biserică.
Haideți să învățăm alfabetul istoriei noastre, dacă la școală ați lipsit:
1. Ce este și de ce a apărut? Biserica Greco-Catolică a apărut la 1700 ca o salvare pentru românii din Transilvania. Românii erau iobagi, asupriți, fără niciun drept politic, considerați simpli „tolerați” pe pământul lor. Unirea cu Roma a fost singura poartă prin care românii au putut ieși din sclavie și izolare.
2. Cine a făcut educație și școli în limba română? Lumina culturii noastre a pornit de la Blaj, numit de Mihai Eminescu „Scaunul mândriei”. Greco-catolicii au înființat primele școli sistematice în limba română, au tipărit primele gramatici și manuale și au demonstrat Europei că suntem romani și că limba noastră este latină. Fără Școala Ardeleană și corifeii ei greco-catolici (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior), astăzi probabil ați fi vorbit altă limbă sau ați fi fost complet asimilați.
3. De ce i-au asuprit comuniștii? În 1948, regimul comunist a scos în afara legii Biserica Greco-Catolică pentru că era singura instituție care nu putea fi îngenuncheată de Moscova. Atunci, prin teroare, mulți au fost trecuți cu forța la ortodoxie. Însă episcopii și preoții greco-catolici au preferat să moară în pușcăriile de la Sighet și Gherla, schingiuiți și aruncați în gropi comune, decât să-și trădeze credința. Au fost martiri, în timp ce alții au ales compromisul și colaborarea cu Securitatea.
4. Drama patrimoniului furat: Comuniștii le-au confiscat mii de biserici, școli și mănăstiri și le-au dat gratuit altora. După 1989, în loc de dreptate creștină și restituire integrală, greco-catolicii au fost primiți cu ură. S-a ajuns până acolo încât biserici monument istoric să fie dărâmate cu buldozerul doar ca să nu fie date înapoi proprietarilor de drept.
Iar ideea absurdă că „dacă sunt puțini, putem să le „donăm” majorității sau să facem mall-uri din ele” arată o lipsă cruntă de respect față de patrimoniu, memorie, proprietate și sacrificiu. Astăzi acești oameni vorbesc în numele unei majorități temporare. Mâine însă, pot ajunge la putere cei fără de credință, exact ca în Occident, iar atunci vor folosi aceleași argumente absurde pentru a transforma și bisericile lor în discoteci, mall-uri și baruri. Dreptul de proprietate și adevărul istoric nu se măsoară la hectar sau după bunul plac al unei majorități de moment. Ce e furat trebuie restituit, nu reconfiscat!
Istoria nu se scrie cu ură și lozinci, ci cu fapte. Înainte să judecați o biserică ce a dat elitele care au semnat textul Memorandumului și au înfăptuit Marea Unire de la 1918, mergeți și citiți. Credința fără cultură și fără respect față de adevăr este doar fanatism orb. Așa cum spunea marele nostru Episcop Martir, Cardinalul Iuliu Hossu: „Credința noastră este viața noastră!”.
Distribuiți acest mesaj pe grupuri, în comentarii și către prieteni. Unitatea noastră este puterea noastră, iar adevărul nu trebuie să tacă! Faceți cunoscută vocea comunității noastre!
Bacs-Balea Dana Izabela Un român care nu își uită istoria și înaintașii. (Parohia Greco-Catolică Mediaș IV)