Fericitul episcop martir Vasile Aftenie este primul martir care și-a mărturisit fidelitatea față de Biserică și Cristos, fiind canonizat de Papa Francisc, pe data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății de la Blaj.
S-a născut la 14 iulie 1899, în județul Alba, la Lodroman. După ce a urmat școala elementară în satul natal, a frecventat Gimnaziul Superior de la Blaj, trecând examenul maturității în timp ce se afla într-o permisie din Primul Război Mondial, în 1918. În anul 1919 a început cursurile Seminarului de la Blaj, apoi a fost student la Roma, la Colegiul Pontifical Grec. În anul 1925 a obținut doctoratul în teologie și, întors în țară, a deținut diferite funcții la Curia Arhieparhială de la Blaj, unde a fost și hirotonit preot, la 1 ianuarie 1926. A fost profesor de teologie la Academia Teologică de la Blaj, iar în 1934 a fost numit protopop de București, în 1939 fiind numit și rector al Academiei Teologice de la Blaj. A fost numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, în 1940, precum și vicar general pentru București și Vechiul Regat.
Odată cu instaurarea regimului comunist în țara noastră, episcopul martir Vasile Aftenie a luptat din răsputeri, alături de ceilalți episcopi, pentru a apăra Biserica Greco-Catolică din România, refuzând categoric trecerea la ortodoxie. În noaptea de 28 spre 29 octombrie a anului 1948 a fost arestat și întemnițat, împreună cu ceilalți episcopi. A fost încarcerat în subsolul Ministerului Afacerilor Interne, coleg de celulă avându-l pe ÎPS Valeriu Traian Frențiu. A cunoscut prigoana și suferința în lagărele de la Dragoslavele și Căldărușani, cerându-i-se de nenumărate ori să se lepede de credința sa. A refuzat de fiecare dată să se dezică de Biserica Romei, preferând să-și ducă crucea cu demnitate, în ciuda chinurilor la care era supus.
Pe data de 25 martie 1950, din cauza presiunilor și a bătăilor la care era supus pe parcursul unei anchete, episcopul Vasile Aftenie a suferit un accident cerebral, paralizându-i o mână și un picior. A fost transferat la Spitalul penitenciarului Văcărești, decedând în noaptea de 9 spre 10 mai 1950. Anton Moisin a publicat mărturia profesorului Nicolae Mărgineanu, care fusese martor al atacului cerebral. Fericitul episcop martir Vasile Aftenie fusese ținut o noapte întreagă în picioare, la anchetă, iar când s-a întors în celulă s-a întins pe patul de beton, din cauza epuizării. Se crede că trecerea bruscă de la poziția îndelungată în picioare la orizontal i-a provocat o hemoragie, care i-a fost fatală. A fost înmormântat după o zi de la deces, în mare secret, la cimitirul Bellu Catolic din București.
Acesta este portretul unui martir creștin, care, pe iconița rămasă amintire a hirotonirii sale, scrisese „Doamne, învață-mă să fac voia Ta!”, îndemn care i-a devenit deviză ca slujitor al lui Dumnezeu.
– Servicii de creare site web
