71 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu în închisoarea din Sighetu Marmaţiei

Azi se împlinesc 71 de ani de la moartea, la Sighetu Marmaţiei, a celui mai mare  om politic român de orientare democrată al secolului al XX, Iuliu Maniu.

Nepot al revoluționarului pașoptist transilvănean Simion Bărnuțiu, Iuliu Maniu se face remarcat încă de tânăr ca un aprig militant pentru eliberarea națională a neamului românesc din Ardeal.

Președinte al Partidului Național Român din Transilvania, Iuliu Maniu contribuie la organizarea și desfășurarea, la Alba Iulia, a Marii Adunări Naționale a românilor transilvăneni și din părțile ungurene pentru Unirea necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu România. După Unirea cea Mare, PNR fuzionează cu Partidul Țărănesc, punându-se astfel bazele Partidului Național Țărănesc, devenit, cu timpul, una dintre cele mai puternice și reprezentative forțe politice românești ale secolului XX.

De mai multe ori prim-ministru, Maniu va critica vehement gravele încălcări constituționale ale lui Carol al II-lea, comportamentul scandalos al acestuia, constituirea unei camarile regale compuse din elemente dubioase, corupte și ariviste. Ultimii ani ai deceniului întunecat aduc grave știrbiri, din partea statelor vecine iredentiste, integrității teritoriale a țării. În contextul victoriilor statelor ce formau coaliția Națiunilor Unite în Al Doilea Război Mondial, România, pentru a evita transformarea teritoriului său într-un teatru de operațiuni militare, trebuia să se desprindă de Axă, formată din Germania, Italia și Japonia, și să întoarcă armele împotriva trupelor germane de ocupație.

Iuliu Maniu a fost elementul de coagulare a tuturor forțelor politice patriotice care luptau pentru salvarea țării de la o distrugere sigură. Participă activ și decisiv la organizarea actului de la 23 august 1944, însă, după succesul loviturii de stat din vara lui 1944, România va intra în zona de influență a Uniunii Sovietice și va fi supusă unui proces de sovietizare și comunizare.

Adversar statornic al ideologiei și practicilor comuniste, Iuliu Maniu va respinge și denunța politica prosovietică a guvernului dr. Petru Groza. La primele alegeri parlamentare desfășurate după război (noiembrie 1946), în ciuda votului masiv dat PNȚ-ului și aliaților săi, organele de stat declară victoria Blocului Partidelor Democratice, condus de către Partidul Comunist.

În fața acestei fraude, Comitetul Executiv al PNȚ condus de Iuliu Maniu denunță simulacrul de scrutin și cere anularea lui. Dominând noul Parlament, BPD, prin guvernul-marionetă al lui Petru Groza, trece la eliminarea PNȚ-ului din viața politică a României.

Sub pretextul încercării de părăsire frauduloasă a țării de către un grup de fruntași ai partidului, grup care ar fi avut asentimentul liderului partidului, guvernul Groza îl arestează pe Iuliu Maniu și organizează un așa-zis proces (desfășurat între 23 octombrie și 11 noiembrie 1947). Înfruntând cu demnitate odioasa înscenare, luptătorul patriot respinge acuzațiile aduse.

Completul de judecată îl condamnă la muncă silnică pe viață, pedeapsă comutată în temniță grea pe viață și degradare civilă pe zece ani, confiscarea averii și plata sumei de 50.000 de lei cheltuieli de judecată.

Moare, la 3 februarie 1953, în închisoarea de la Sighetu Marmației, trupul său fiind aruncat într-o groapă comună.