La data de 27 mai 1600, într-un hrisov emis la Iași, Mihai Viteazul își asuma titlul de „Io Mihai voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, moment considerat de istorici drept o primă formă de unire politică a celor trei țări medievale românești. Contextul acestei etape istorice a început în octombrie 1599, când Mihai Viteazul a intrat triumfal în Alba Iulia, după victoria de la Șelimbăr, prin care Transilvania a trecut sub autoritatea sa. Ulterior, în mai 1600, acesta a reușit să îl înlăture pe Ieremia Movilă din Moldova și să preia controlul asupra acestei regiuni.
Unirea realizată de Mihai Viteazul a fost însă de scurtă durată. În septembrie 1600, el a fost înfrânt de trupele generalului Giorgio Basta, sprijinite de nobilimea transilvăneană, iar ulterior polonezii au intervenit în Moldova, reinstalându-l pe tron pe Ieremia Movilă. Situația politică a rămas instabilă, iar Mihai Viteazul a încercat să își recupereze influența asupra teritoriilor românești.
Domnitorul a fost ucis la 9/19 august 1601, în apropiere de Turda, în urma unui complot pus la cale de generalul Basta, fiind asasinat de un detașament de mercenari.
Deși efemeră, această primă încercare de unitate politică a fost ulterior revalorizată în secolul al XIX-lea, în contextul mișcărilor de renaștere națională, devenind un simbol important al ideii de unitate românească.
Sursă: Istoria pe răzătoare
– Servicii de creare site web
