122 de ani de la nașterea Fericitului episcop martir Vasile Aftenie

Pe 14 iulie 1899 se năștea cel care avea să fie primul martir al Bisericii Române Unite – episcopul de București Vasile Aftenie.
Preasfințitul Ioan Ploscaru i-a surprins portretul de om senin și deschis față de toată lumea în cartea sa de memorii „Lanțuri și teroare”:
Episcopul Vasile Aftenie se simţea tot mai urmărit. Oriunde pleca, avea doi indivizi care-l filau. De la un timp, în tramvai, le făcea semn unde coboară. Urmăritorii zâmbeau, dar îşi făceau serviciul.
La 29 octombrie 1948, a fost arestat şi dus la Dragoslavele, întâlnindu-se aici cu ceilalţi episcopi greco-catolici. Era o reşedinţă de vară a patriarhului ortodox, pe care comuniştii o transformaseră în temniţă. Arestaţii au dus aici o viaţă foarte grea.
În martie 1949, toţi episcopii de la Dragoslavele au fost transferaţi la Mănăstirea Căldăruşani, din Codrul Vlăsiei.
Episcopul Vasile Aftenie a fost dus în aprilie 1950 la Bucureşti, la Ministerul de Interne pentru a fi anchetat. S-au făcut mari presiuni asupra lui, sperând că va trece la ortodoxism. Era plin de vioiciune şi foarte prietenos, cu toată lumea.
Într o zi, a fost dus la Sinaia, unde îl aştepta Patriarhul Iustinian Marina. Pe drum, de la gară, s-a întâlnit cu doi credincioşi, care l-au recunoscut, dar dânsul a dus degetul la buze. Aceştia, ştiind că este arestat, nu l-au salutat.
Patriarhul îl aştepta într-o vilă în oraş, oferindu-i un prânz copios. Dar episcopul credea că a fost dus la acest banchet ca să-l îmbete şi astfel să-şi dea semnătura de adeziune. Nu a mâncat şi nu a băut nimic, spunând:
– Nu pentru a mânca sau a bea am fost adus aici.
Adus la Bucureşti, a fost ţinut într-o celulă insalubră de la subsol şi interogat tot timpul. Să spună cine din membrii guvernului îl ţinea la curent cu evenimentele ce vor urma cu privire la Biserica Greco-Catolică.
Episcopul Vasile Aftenie a fost bătut şi torturat până a murit. A fost înmormântat în cimitirul Belu Catolic. Moartea sa a survenit, la data de 10 mai 1950. Nu împlinise încă cincizeci şi unu de ani.
Prin 1963, în închisoarea de la Dej, am stat în aceeaşi celulă cu Părintele Ioan Baltheiser, care a fost preot în 1950 la Catedrala Sfântul Iosif. Dânsul mi-a istorisit cum, în luna mai 1950, au sosit la parohie doi tineri, care au cerut un preot care să-l înmormânteze pe unchiul lor, un cetăţean catolic din Arad. La ora stabilită s-a prezentat la cimitir. „Nepoţii” au spus că-l cheamă Vasile şi că a murit la spital.
Părintele Baltheiser a oficiat înmormântarea. Sicriul era închis, dar pe cruce erau numai două iniţiale: V.A. După ce Ioan Baltheiser a fost arestat, a recunoscut pe unul din „nepoţii” lui Vasile Aftenie – în faţa căruia, nesăbuit, i-a blamat tare pe comunişti, cu ocazia înmormântării. Acum, era anchetatorul său de la interne, care i-a amintit de prima lor întâlnire şi i-a declarat: „Puteam să te arestez atunci pentru cuvintele reacţionare, dar te-am lăsat…”.
Episcopul Vasile Aftenie a fost primul martir al Bisericii noastre.