Vom fi mai săraci, mai triști și mai singuri fără acest om de excepție

Nu are rost să spun, știe o țară întreagă că Lascăr Pană și Viorel Maier au fost oamenii care au format, au consolidat și au avut cele mai mari succese cu HC Minaur Baia Mare. De numele celor doi se leagă cam tot ce s-a reușit de-a lungul vremii în această disciplină sportivă atât de iubită de maramureșeni.
Despre amândoi, din păcate, trebuie să vorbim la timpul trecut. Pană a devenit antrenor de îngeri în 17 septembrie 2017. Pesemne că avea nevoie de un conducător de club destoinic, așa că după șase ani, tot în 17 septembrie (!!!) l-a chemat lângă el pe Maier. Sunt convins că și acolo vor face un club și o echipă de valoare cu care vor câștiga trofee celeste, așa cum au făcut și pe Pământ.
Viorel Maier a fost și a făcut de toate la club: președinte, vicepreședinte, secretar și orice era nevoie. După 1990, cu celebra lui geantă în mână umbla pe la sponsori să facă rost de bani pentru club, într-o perioadă când toată lumea era dezinteresată de sport.
Prin 1996 dacă nu mă înșel, a venit și la noi, la Mina Șuior, să ne ceară sprijin pentru că a doua zi Minaur avea meci de campionat la Cluj Napoca și nu avea bani de cazare. Nici noi nu stăteam grozav cu banii la clubul de handbal feminin dar, după o scurtă discuție, împreună cu președintele Luca Ștefănoiu, am decis să ajutăm echipa, să nu o lăsăm să plece în ziua meciului și să intre direct în sala de joc din autocar. Am coborât din munte împreună cu Viorel până la banca din Baia Sprie, am scos banii necesari și problema a fost rezolvată.
Handbalul feminin nu prea era agreat de cei de la Minaur. Normal, o echipă în plus în Baia Mare însemna automat fonduri mai puține pentru echipa de băieții. Am avut mai multe discuții contradictorii, ca să nu le spun conflicte, de-a lungul vremii, dar mereu am reușit să trecem peste ele în primul rând datorită lui Viorel Maier. Cu calm, cu răbdare, cu sfaturile unui om cu o experiență de invidiat obstacolele au fost depășite.
Mereu am avut un sprijin în el, indiferent dacă aveam probleme la FRH, dacă era vorba de o cazare ieftină și acceptabilă când fetele jucau în deplasare, de organizarea unui turneu, de o discuție prietenească cu arbitrii pe care noi îi consideram ostili și multe altele. Mereu am avut multe de învățat de la acest om deosebit.
După ce am intrat în presă am scris mai multe articole critice despre privatizare dubioasă a unui important obiectiv economic din Baia Mare, demolat ulterior pentru a face loc unui mall. Mai târziu am aflat că persoana pe care o acuzam făcea parte din familia lui Maier. Când ne-am întâlnit nu mi-a reproșat nimic. „Ți-ai făcut meseria, ai prezentat documente, ai fost corect. De aici încolo e treaba altora să stabilească adevărul. Rămânem prieteni în continuare, nu sunt supărat pe tine”. Și am rămas, chiar dacă în ultima vreme ne-am văzut din ce în ce mai rar, doar pe FB și la telefon ne consultam în unele probleme.
Umblând cu servieta după bani pe la autorități și agenți economici, președintele Maier a reușit cu Minaur să câștige două titluri naționale în 1998 și 1999, cea mai mare performanță internă din istoria clubului la acea dată. Nu pot fi uitate cele două Cupe EHF din 1985, 1988 și cele trei semifinale de Cupa Cupelor (1979, 1981 și 1986), performanțe obținute alături de Lascăr Pană.
E greu de crezut că handbalul băimărean va mai avea vreodată un conducător de talia lui Viorel Maier. Numele lui va rămâne veșnic în istoria clubului și în memoria iubitorilor acestei discipline sportive. Vom fi mai săraci, mai triști și mai singuri fără acest om de excepție.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanțe familiei!

Grigore Ciascai