„Nu mai suntem decat doi copaci/ Vor veni taietori sa ne tunda/ Vor lua crengi toti copiii saraci/ Pentru flacara lor muribunda”. Sunt versuri din emotionanta poezie Copacii fara padure, scrisa de Adrian Paunescu si cantata admirabil de regretata folkista Tatiana Stepa. Tabloul zugravit este dezolant, pentru ca nimic nu poate fi mai sinistru decat sa vezi o padure montana cu doar cativa copaci, si acestia asteptand taietorii sa-i tunda.
Padurea fara copaci sau copacii fara padure nu mai e o priveliste abstracta, inchipuita in mintea poetului. Imaginile de cosmar sunt reale, ele pot fi vazute peste tot in Maramures, acolo unde odata au fost niste codri seculari populati cu iepuri, fazani, vulpi, veverite, rasi, ursi, cerbi, caprioare, lupi, zimbri si alte salbaticiuni pe care astazi nu le mai putem vedea decat in muzeele de specialitate.
De 25 de ani taietorii de codri maramureseni n-au oprit nicio clipa drujbele si tractoarele, nu s-au odihnit dupa osteneala cauzata de folosirea excesiva a securilor si fierastraielor. O populatie apreciabila ca numar, a pornit la lupta impotriva padurilor, o intrecere socialista de tip stalinist, avand ca principal obiectiv punerea la pamant a ultimului copac. Doar atunci se vor opri, pentru ca nu vor mai avea ce sa taie.
De 25 de ani ni se spune pana la saturatie ca lupta impotriva celor care distrug pe vecie padurile continua, ca s-au modificat legile, ca avem un nou Cod Silvic, ca transporturile de lemn trebuie insotite de documente mai securizate decat cele emise de NASA, ca politistii, jandarmii, silvicii, finantistii si cei de la mediu controleaza totul, fiind imposibil sa se mai fure din codru o ramurea. Gaterele, fabricile si atelierele sunt supravegheate permanent, asa ca nimic nu se taie si se prelucreaza fara actele de provenienta ale materialului.
Am obosit sa mai ascultam minciunile fara numar debitate cand de una cand de alta dintre institutiile care au printre atributii protectia padurilor impotriva distrugatorilor cu doua picioare. In realitate nu se face mai nimic. Padurile se taie cu o inversunare neintalnita decat in primii ani din ultimul deceniu al secolului trecut. Macar atunci era anarhie totala si fiecare baga drujba in orice codru voiau muschii lui, ca nu era nimeni sa-l conduca spre prima sectie de politie. Acum avem de toate: autovehicule de teren, arme sofisticate, oameni specializati in domeniu, organe peste organe care se calca in picioare, legislatie la nivel european, iar la nevoie se poate interveni chiar si cu elicopterele impotriva raufacatorilor.
Si, cu toate acestea, un raport recent al Ministerului Mediului face lumina in acest intunecat si tenebros domeniu, lovindu-ne in moalele capului cu muchia securii: peste 220 de hectare de padure au fost defrisate ilegal in judetul Maramures in primele sase luni din acest an! Prejudiciul constatat se ridica la peste 6,7 milioane de lei, masa lemnoasa furata fiind de 115.551 metri cubi. Normal ca ramai fara grai, chiar daca nu esti maramuresean, ci salbatic din jungla Amazonului.
Nu trebuie sa fac precizarea ca „performanta de exceptie” ne situeaza pe primul loc in tara la acest tip de faradelegi. De fapt, celelalte judete joaca in diviziile inferioare, iar noi in Champions League cu cele 220 de hectare rase. Urmatoarele clasate isi bat pur si simplu joc de aceasta rodnica si profitabila competitie: Prahova – 2,5 ha, Mehedinti – 2 ha, Dambovita si Bacau – 1,5 hectare.
Nu trebuie sa va mai spun, deja s-a incetatenit, cele mai multe taieri ilegale au avut loc in Ocoalele Silvice Sighet si Borsa, majoritatea in padurile private, dar si in cele ale statului. Culmea nesimtirii mi s-a parut faptul ca in comunicatul emis de Ministerul Mediului, se recunoaste ca verificarile din care a rezultat macelarirea a 220 hectare de padure au fost facute „fie la sesizarea cetatenilor, a ONG-urilor, fie ITRSV-urile s-au autosesizat si au verificat aleatoriu anumite zone si nu acopera toata suprafata impadurita la nivel judetean”.
Nesimtirea de care pomeneam rezulta din faptul ca armata de padurari, politisti si jandarmi isi bate joc de avutia nationala, ca sta nepasatoare si priveste cum nu mai ramane nimic din padurile noastre, ca primeste salarii cu mult peste media nationala pentru a favoriza hotia. Daca nu erau sesizarile cetatenilor nu s-ar fi aflat nimic, pentru ca totul se masluieste si se aranjeaza in tara asta, ajunsa a nimanui. Deducem din ultima fraza a comunicatului ca, in realitate, suprafata defrisata este mult mai mare, deoarece nu a fost verificata toata zona impadurita din judet.
Vai de capul nostru. Inchei, modificand un pic ultima strofa (in ton cu situatia) din minunata poezie cu care am inceput: „Spune-mi padure cu coama rara/ Unde-s copacii de asta vara?/ Nu stie drujba sa se indure/ De noi copacii fara padure”.
Sursa foto – Gazeta de Maramures
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
