Cercetatorii au ajuns la concluzia ca minciuna este un mecanism care tine de supravietuire si ca s-au evidentiat anumite zone ale creierului care se activeaza atunci cand spunem o minciuna sau cand avem un comportament inselator. Pana la urma se adevereste zicerea ca Dumnezeu i-a dat omului o limba cu care sa poata vorbi si cuvinte cu care sa poata sa isi ascunda gandurile. Nu stiu de ce mi se pare ca politicienii romani au beneficiat cu asupra de masura de aceste daruri.
Spun asta pentru ca foarte des vedem si auzim in ultima vreme cum minciuna a devenit instrumentul principal al ipocriziei politicianul nostru, indiferent de gasca in care este inregimentat. Cu o fatarnicie incredibila, liderii politici mint cetatenii ca ei nu sunt ca si predecesorii lor, ca au cele mai bune intentii, ca tremura si au insomnii pentru viitorul natiei. Mai lipseste sa spuna ca si-ar da si viata pentru binele tarii, dar, cine stie, poate ca intr-o zi vom auzi si asta. Oricum, nu mai conteaza o minciuna in plus.
Dar sa vedem de ce m-am oprit la ipocrizie si minciuna. Suntem in perioada cand partidele isi intocmesc listele cu candidatii la Parlamentul Europei (PE). Desi cetateanul roman nu acorda prea multa atentie acestor alegeri, ele sunt deosebit de importante pentru toate statele membre ale UE. Listele se intocmesc la centru si candidatii din provincie sunt mai rari decat caprele negre in Muntii Rodnei. Si daca in competitie nu sunt angrenati politicieni locali, dezinteresul se instaleaza automat.
Dar, dupa cum lesne se poate observa, europarlamentarele sunt foarte importante pentru primii trei barbati din stat, fiecare avand interese de natura comuna. Aceste interese n-au insa nicio legatura cu nivelul de trai al romanilor (cel mai scazut din UE), nici cu salariile africane si preturile europene, nici cu situatia absolut alarmanta din domeniul sanatatii si educatiei, nici cu lipsa locurilor de munca, migrarea specialistilor ori coruptia care a impanzit toate institutiile statului. Nimic, absolut nimic din toate astea. Oamenii nostri au alte preocupari, confirmand ca intotdeauna camasa e mai aproape de corp. Sa-i luam pe rand.
Traian Basescu si-a facut partid, ca sa fie sigur ca EBA, progenitura lui semianalfabeta, va mai avea sansa sa fie aleasa pentru inca un mandat in PE. N-a vrut sa riste cu PDL, mai ales ca asa a rezolvat-o si pe cealalta Elena, daruindu-i partidul mult promis. Credeti ca in zadar se umple de ridicol zilele acestea, incalcand grav prevederile constitutionale privind neutralitatea presedintelui in relatiile cu partidele politice? Nici vorba, omul stie ca s-ar putea sa aiba mari probleme dupa ce va pleca de la Cotroceni, ca atare face orice pentru ca fata cea mica sa aiba viitorul asigurat. Pentru asta e necesar ca Partidul Miscarea Presedintelui sa prinda pragul electoral si EBA sa ramana proptita in scaun inca cinci ani. In fiecare an va lua in palma peste 100.000 de euro, vreo 300 de euro pe zi, echivalentul salariului mediu incasat lunar de un roman. Astea sunt cu adevarat „succesuri” importante.
Premierul Victor Ponta nu s-a lasat mai jos, asa ca a plantat-o pe Daciana pe un loc eligibil in lista PSD. E adevarat, Daciana avea doua atuuri, fiind sotie de premier si fiica de senator rosu influent. Nici nu ne putem gandi ca ar fi fost in pericol sa ramana de caruta PE, ca tare mult drag a prins blonda de Bruxelles.
Crin Antonescu, presedintele Senatului, s-a gandit ca, din moment ce a luat-o de nevasta pe Adina Valean din postura de europarlamentar, nu s-ar cuveni sa o elibereze din functie tocmai acum cand el taie si spanzura in PNL. Normal, sotia probabilului viitor presedinte al Romaniei va avea o pozitie care sa-i asigure continuitatea, ca asa se face in politica noastra.
De fiecare data cand se adreseaza poporului, cei trei ipocriti ne spun ca se poate trai bine si decent in Romania, evident datorita eforturilor facute de ei si partidele lor. Dar primii trei oameni din statul roman isi trimit fiintele apropiate sa traiasca si sa munceasca departe de tara. Daca ar exista macar un dram de demnitate si urma de bun simt in ei, ar trebui sa renunte la astfel de practici si cele trei doamne sa nu candideze. Sigur ca sunt un naiv care crede ca recidivistii din politica se pot indrepta doar cu niste vorbe. Recunosc, dar macar am incercat.
Sursa: Grigore Ciascai