O foarte interesanta analogie a ceea ce se intampla de vreo 25 de ani in Romania. O poveste fascinanta despre economia privata, demnitari, guvernati si tot felul de bagatori de seama. Nici nu iti vine sa zambesti dupa ce citesti si intelegi talcul povestioarei.
Intr-o dimineata, stapanul cel mare al unei cetati fu trezit de niste strigate ce se auzeau din piata situata in apropierea palatului: „Hai la mere! Mere rosii, dulci si bune cum n-ati mai gustat niciodata!”, striga negustorul. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un negustor ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de clienti care se inghesuiau sa cumpere de la targovet. „Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse mai marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sfetnic si ii porunci: „Uite cinci galbeni, du-te si cumpara din piata mere de la targovetul acela”.
Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: „Ia patru galbeni, du-te si cumpara mere din piata”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la negustorul acela”. Stolnicul il chema pe primul strajer, ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui subordonat, care se duse in piata si il lua la rost pe targovet: „Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul stapanului cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta cu mere”. Zis si facut.
Intors la seful sau, subordonatul se lauda: „Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat jumatate din caruta cu mere a vanzatorului!”. Primul strajer merse la stolnic: „M-am targuit si cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!”. Stolnicul, repede la paharnic: „Cu cei trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere!”. Paharnicul dosi si el jumatate din cantitatea de mere si merse apoi la primul sfetnic: „Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”.
Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapanului cetatii si glasui: „Maria Ta, iata, am indeplinit porunca primita. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa cumpar decat cinci mere!”.
Mai marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta adanc: „Hmmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni. Scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori pentru merele sale. Asta inseamna ca poporul o duce bine, are bani suficienti. Ia sa maresc eu birurile!”.
Cam asa se petrec faptele in toate institutiile din Romania. Dupa ce am intrat in Uniunea Europeana am fost printre naivii care au crezut ca jaful banului public va inceta, deoarece mai marii de pe la Bruxelles si Strasbourg nu vor ingadui sa se fure in continuare.
Pe vremea guvernarii lui Adrian Nastase s-a spus ca la orice licitatie se dadea un comision de 10-15% din valoarea lucrarii sau a bunului achizitionat. Era perioada de copilarie a comisionului, care a crescut constant si a ajuns la cote amenintatoare, undeva pe la 30-40%. Si cand te gandesti ca in 2004 PSD a fost alungat de la guvernare in primul rand din cauza coruptiei generalizate.
Apoi, coruptia a devenit sport national, furandu-se pe rupte de peste tot, indiferent cine a condus tara. Cativa dintre pradatori au fost judecati si depusi dupa gratii, dar numarul celor care indeplinesc conditiile pentru a putrezi in puscarii este infinit mai mare. Dezvaluirile din ultima perioada intregesc tabloul unei Romanii corupte pana in maduva oaselor, ajunsa la cheremul unor gasti politice mafiote care pustiesc si otravesc viitorul tot mai incert al romanilor.
Cand au inceput sa apara fondurile europene s-a spus ca ele nu sunt atractive pentru gastile din fruntea tarii, pentru ca de acolo nu pot sa se infrupte. Ce naivitate! Un raport recent al unei institutii europene plaseaza Romania pe locul doi, dupa Italia, la fraudarea acestor fonduri. Grosul furaciunilor (peste 70%) a fost sesizat in domeniul programelor destinate agriculturii, APIA fiind lider incontestabil.
Cred ca nici Dumnezeu nu mai stie ce sa faca cu noi. Se spune ca doi politicieni discutau despre hotia din tara noastra. Unul dintre ei, mai radical, considera ca singura solutie de eradicare a flagelului national ar fi sa li se taie o mana celor prinsi si dovediti ca au furat. La care celalalt a replicat: „Si ce vrei, draga, sa devenim o tara de infirmi?”. Si ce daca?
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
