Dupa scandalurile de la sfarsitul anului trecut din USL, multi s-au gandit ca a venit vremea sa se pregateasca de inmormantare, tocmind preotii, diecii, fanfara si groparii. Crezand in sfarsitul apropiat al constructiei politice, o parte dintre liderii PSD si PNL au considerat ca nu trebuie sa scape ocazia de a varsa hardaul cu laturi peste capetele tovarasilor de alianta.
Ca sa nu mai vorbim de pozitia comicului scripcar Ludovic Orban, un fel de Sebastian Luzaroiu din tabara liberala, care a anuntat in pragul Bobotezei decesul USL, fara sa-i puna oglinda la gura sa vada daca mai respira sau nu.
Pauza competitionala dintre ani s-a dovedit a fi deosebit de utila, liderilor USL parca le-a deschis cineva ochii, le-a destupat urechile infundate cu ceara neincrederii si le-a injectat in vena cateva seringi cu intelepciune. Ce au stricat intr-o jumatate de an au reparat in cateva ceasuri de discutii lucide, constructive, fara reprosuri si fara incrancenare.
Cazul destramarii USL trebuie analizat cu cartile pe fata, pentru ca e o chestiune de timp pana se va produce, nu suntem in fata unei constructii eterne, fiindca nu s-a intentionat si nu s-a dorit lucrul acesta. Vorbim despre o alianta vremelnica, cu termen fix de functionare (pana in 2019), dar e limpede ca nimeni nu se va supara daca ea va disparea dupa ce isi va indeplini scopul pentru care a fost inventata. Dar la fel de bine putea sa nu mai existe in acest moment, deoarece nu a fost in stare sa-si realizeze obiectivele asumate. Eu cred ca e foarte simpla toata chestiunea.
USL s-a nascut din dorinta comuna a formatiunilor care o alcatuiesc de a lupta impotriva unui dusman comun (Traian Basescu) si a scapa tara de sub regimul portocaliu. Dupa un an si jumatate de la preluare a puterii, USL n-a reusit sa elimine din structurile de conducere centrale si locale reprezentantii fostului regim. Nu s-a mers pana la capat, deoarece ambele partide au jucat la cacealma, mentinand in functii pedelistii sau udemeristii, in speranta ca poate vor avea nevoie de sprijin politic candva. Socotelile s-au dovedit a fi deosebit de paguboase, suspiciunea si neincrederea erodand constructia.
Apoi au inceput sa uite obiectivele luptei, sintagma ”dreptate pana la capat” devenind un slogan banal, numai bun de strigat la manifestari de partid sau in crasme. Brusc, au uitat de dusmanul comun si, sub diferite forme, s-a ajuns chiar la o coabitare cu acesta. Vorba celor de la catavencii, pe Basescu atata l-au sapat pana ce l-au dezgropat. Si daca tot n-au mai avut obiectiv in program, uselistii s-au apucat sa se razboiasca intre ei.
Sa recapitulam: Basescu e tot la Cotroceni, Constitutia nu a suferit modificari, descentralizarea s-a dovedit a fi o nuca prea tare pentru mintea lui Dragnea, iar despre regionalizare se mai vorbeste doar pe la colturi.
Liderii USL au coborat cu picioarele pe pamant si au constatat ca dupa un an si jumatate de guvernare doar au indreptat unele lucruri, fara sa pozitioneze tara pe un drum care sa o duca in directia cea buna. S-au razboit ca prostii intre ei, uitand ca au nenumarate obligatii fata de intreaga populatie a tarii. Cel putin doua treimi din populatie a acumulat atatea nemultumiri in ultimii ani incat, dupa ce Basescu nu va mai fi principalul manuitor de sfori, oamenii isi vor indrepta toata atentia spre USL.
Am mai scris ca miscarile de protest din ultima vreme aparute in mai multe puncte fierbinti au ca scop principal incalzirea populatiei, antrenarea ei pentru momentul cand scanteia va declansa marea explozie. USL trebuie sa se teama de ele, chiar daca, deocamdata, le trateaza doar cu jandarmi.
Oamenii asteapta de prea multa vreme intrarea in normalitate, intr-un echilibru de forte politice care sa permita obligatoriu alternanta la putere, fara riscul unor derapaje riscante spre o putere totalitara. Pana si piromanii care se chinuie sa dea foc USL-ului inca din prima zi recunosc ca in acest moment nu exista o varianta de guvernare in afara acestei constructii. Pentru binele tarii, USL trebuie sa existe cel putin pana la alegerile prezidentiale. Ar fi inadmisibil ca Romania sa incapa pe mainile unui singur partid (PSD), care sa guverneze, sa aiba premierul in Palatul Victoria si presedintele la Cotroceni.
Astazi, dupa atatea lupte interne, falnica constructie politica pare mai degraba un exponat fragil, gata gata sa cada si sa se sparga la o adiere de vant ceva mai serioasa. Paradoxal, fragilitatea uniunii este cauzata de politrucii din linia a doua si a treia, cei care isi dau cu parerea oricand si despre orice, nicidecum de liderii care au gandit-o si au pus-o pe picioare. Salvarea miraculoasa de la acest inceput de an se datoreaza lui Ponta, Antonescu si Constantin. Cei trei doresc ca spiritul USL de pe vremea infiintarii ei sa reinvie, sa fie prezent in toate actiunile viitoare.
Daca pe langa spiritul invocat va exista si o doza apreciabila de inteligenta, responsabilitate si viziune, s-ar putea ca obiectivele asumate in stadiul incipient sa fie atinse. Deocamdata, USL este condamnata sa ramana intreaga si sa actioneze la comanda comuna.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
