Vezi GALERIE FOTO
Burnita, instantaneu inghetand pe parbriz si geamurile autoturismului din pricina celor – 5 grade C, si cu toate acestea eram convinsi ca merita sa evadam macar pentru cateva ore din barlog. Am consultat prognoza meteo pentru Baia Mare, Chiuzbaia, Danesti-Surdesti si Baita-Ulmoasa, propunandu-le colegilor de ture cateva variante. Primesc OK-ul, iar pe la ora 10 si raspunsul concret al lui Ionica Pop (GNM) la una din sugestiile mele si care ar consta in urmatorul circuit : Tautii Magheraus-Baita, cabana silvica Emerica, valea Sfantu Gheorghe cu cascade, valea Iuliana (in amonte de valea Sfantu Gheorghe), putul vechi Iuliana, urcare pe linia unui abataj pana la niste horhoaie spectaculoase,(puturi, suitoare), coborare la Mina Sfantu Gheorghe.
La coborare am putut vedea vechiul terasament al caii ferate inguste de pe malul stang al vaii Baita, galeriile inchise Emerica si Ludovica (cu un debit foarte mare de apa si o cascada de circa trei metri cu sloiuri si, daca ne ajungea timpul, am putut urca si pe valea Colbului unde erau numeroase repezisuri.
Modestele case miniere
Ne-am sincronizat telefonic, stabilind imbarcarea si plecarea pentru ora 12 (dupa-amiaza anuntandu-se, total mincinos, ceva mai putin nebuloasa si cernita).
Asadar, imediat dupa pranz, am rulat in graba spre obiectivele noastre si de-abia am putut repera vag Dealul Iricau, ulterior Tighieru, in timp ce am intrat in Baita, continuand spre Ulmoasa, in amontele ruginiu-feruginoasei vai remanent poluata minier.
Gospodarii vechi, cu modeste case miniere, alternand cu veritabile vile si mai apoi pitoresti case de vacanta, punctand lunca ingusta din capatul Baitei spre intrarea in Ulmoasa.
O prima vale, Limpejoara, in stanga drumului ingust, asfaltat dar gaunos si acoperit cu un deget de nea inghetata. Mai apoi, pe aceeasi parte, valea Limpedea si, dupa ce ajungem la Lomas, valea Tiuzosa, toate cu o seculara rezonanta miniera, pentru noi si cu una turistica, de suflet.
Am continuat pe carosabilul auto-forestier teribil de distrus, iar SUV-ul lui Ionica parea o fragila ambarcatiune saltand peste crestele unei zbuciumate, demential, mari bantuita de furtuna.
La confluenta vaii Sfantu Gheorghe cu valea Iuliana
Am ajuns astfel la confluenta cu valea Colbu care-si aduna apele din bazinele Paltinului, Pietroasei si a Tiganului, afluite spre sud pe vaile Ciresului si Paltinu.
Am coborat usor pe varianta drumului din dreapta si am traversat pe un pod de beton valea Baita, continuand o vreme in amontele malului sau geografic stang, pana la confluenta cu mult mai modesta vale Sfantu Gheorghe, acolo unde silvicii si-au amenajat o cabana pitoreasca strajuita de un palc de molizi.
Inainte insa de-a ajunge la ea, ne-am oprit nitel pentru a admira peste aproape integral inghetata vale Baita, pe malul sau stang, un parau ce izvora din fosta Mina Ludovica.
De la aceasta mai spre N, legata de un fost terasament al liniei CFF, am remarcat un perete andezitic alterat exogen, ocru-ruginiu, in care se afla fosta Mina Emerica.
Am decis de comun acord ca vom trece pe la ele abia la intoarcere. Am parcat in dreptul cabanutei silvice cochete, admirandu-i ritmurile albe, proaspat ninse, ale dranitatei sale sarpante, gardul construit din barne de molid acoperit cu superbe gulere de zapada, lemnele de foc meticulos asezate, molizii tineri coplesiti de povara zapezii parand niste simpatice babute, apoi am luat-o in sus pe drumul forestier care ne conducea catre confluenta vaii Sfantu Gheorghe cu valea Iuliana.
Am oprit pentru a admira in urma fageturile si restransele insule de conifere verzi intunecate. Valea Sfantu Gheorghe era inghetata si abia pe ici, pe colo, am putut zari sub crusta-i translucida nebuna alergatura a sporovaitoarelor sale unde cristaline.
Peste valea Sfantu Gheorghe, in stanga, a aparut foarte repede gura surpata si de la ea in sus, apoi spre stanga si peste cume, traiectul filonului exploatat si a abatajului surpat al geleriei de Antimoniu (stibiu).
Draperia de gheata, Mina lui Pitic si Mina Sfantu Gheorghe
Curand, in versantul din dreapta, stancos si intens alterat exogen, a aparut portalul semicircular, scund, al Minei lui Pitic apoi mai sus dar pe aceeasi parte a drumului, un parau vertiginos placat integral cu gheata si aducand in dreptul drumului cu o draperie inalta de circa doi metri, lunga de vreo trei metri.
Am avut asadar splendida ocazie de a admira fantezia sculpturala-cristalina a iernii care ne desfata nu doar cu succesive perdele ci si cu stalactite si stalagmite glaciare.
Am incins aparatele declicaind insatiabil in fata acestor efemere, deplin indescriptibile, frumuseti apoi, ne-am continuat deplasarea pana la un prag stancos-glaciar in stanga caruia a aparut, in capatul unui abrupt picior de deal vestic impadurit cu fag preponderent, stancaria andezitica cu aspect de perete restrans si-n baza sa, gura Minei Sfantului Gheorghe.
Am aflat de la colegii mei, ambii ingineri minieri dar deosebiti intr-un fel de o diferenta determinata de deceniile de experienta, ca daca minele din zona inferior-vestica a vaii Baita au avut bogate zacaminte de aur, minele Ludovica, Emerica si Sfantu Gheorghe au fost vestite pentru valoroasele lor zacamintele bogate in argint.
Colegii mei au trecut valea inghetata prin amontele pragului cascadat, in timp ce eu am ales varianta fotogenica, din avalul ei, cu totii indreptandu-ne spre gura Minei Sfantu Gheorghe, veche pare-se de cateva secole, ascunzand inauntru artefacte miniere precum fragmente ale liniei de lemn pentru vagonetii de odinioara, de asemenea de lemn, dar atentie, scari, vase si unelte de lemn etc. si gura unui apropiat si afund put prospectat si cartat in urma cu vreo doi-trei ani de catre amicii de la Clubul de Speologie Montana din Baia Mare in cadrul unui mai amplu proiect speo-turistic-minier.
Feerii glaciare
Pe acelasi mal drept al vaii Sfantu Gheorghe, dincolo de talvegul bolovanos-vertiginos al unui parau si la circa 35 m aval de gura Minei Sfantului Gheorghe se afla o a doua mina cu acelasi nume, accesul spre galerie fiind insa partial blocat de un fag doborat printre ale carui ramuri incalcite, tufele de mur si-au tesut obraznicul paienjenis agresiv.
Tentatia cunoasterii si goana dupa foto-pretexte inedite era mai mare decat lenea si groaza angajarii, aproape-n patru labe, peste acel haos, dar ce rasplata ne asteapta !
O feerie glaciara in cristalin incolor sau alb, completata cu insirate-n siraguri, miniaturale, arabescuri alb-catifelate profitand de verdele suport al unor inguste lancii de screada, lor li s-au adaugat straniile si apropiatele picaturi de apa galgaite sinistru, dinspre tavan catre planseul glaciar al galeriei.
Realmente am uitat acolo de noi, incantarea fiind nemarginita, abia apoi am revenit la firul vaii si-n final in drum, suind pana la confluenta cu valea Iuliana.
Cu alte cuvinte ne aflam foarte aproape, la NV , de varful Ulmoasa si la vest de inseuarea Poienii Seituri in care am fost abia in urma cu doua saptamani, pe o vreme si mai inchisa dar si cu putin viscol si ger.
La confluenta, spre V, am remarcat o alta gura de galerie daltuita rectangular, empiric, in andezitele dure si compacte, deocamdata nealterate, mina era insa prabusita.
Din nou la cabana Emerica
Un drum de TAF suia accentuat-costis spre NV, taind astfel capatul unui avantat picior impadurit si acoperit cu afinis scund, despuiat de frunze acum.
Am parcurs integral acest drum, remarcand pe versantul din stanga, inalt, foarte abrupt, efectele unor dezastruoase dezradacinari si doboraturi masive de arbori, probabil dupa grozava ninsoare din 7-12 oct. 2009 care a facut un prapad forestier de neimaginat in Maramures.
Sute de fagi uriasi isi asteptau putrezirea, in locul extragerii si valorificarii lor macar ca si lemn pentru foc dar asta ar fi presupus amenajarea de cai de acces in vederea extractiei dificile.
Ionica P. ne-a spus ca, daca am sui pe piciorul abrupt din dreapta, pe directia NE, circa 250-300 m, am ajunge la niste impresionante horhoaie, in fapt niste uriase palnii afunde si hidoase reprezentand surparea abatajelor subterane ale Minei Sfantului Gheorghe.
Am constatat ca era deja din ce in ce mai proasta lumina si in lipsa ei nu prea aveam ce face acolo, motiv pentru care am lasat imensele cratere pentru altadata, revenind spre cabanuta silvica din locul numit Emerica.
Ajunsi acolo, de aceasta data i-am traversat curtea, admirand masivele banci si masa din busteni taiati de-a lungul, in doua, cu drujba, pe urma am coborat in albia vaii Baita, fiindca apa constransa-n glaciara armura, pe alocuri pleznita si decorata de mii si mii de ciorchini de gheata, ni s-a parut irezistibila.
Am revenit la drum si am luat-o in avalul vaii Baita, mal stang, pe fostul terasament al liniei CFF, pana la gura Minei Emerica, zidita dar partial demolata de hotii de fier vechi.
Am continuat de-acolo inca vreo 200 m in aval, pe acelasi mal, ajungand la paraiasul nascut din vasarasul Minei Ludovica, inundata dar lasand vederii o parte din bandajele de lemn pentru consolidarea profilului galeriei, aflate in curs de putrefactie si inevitabila prabusire.
„Rechiniii” de gheata…
Am urmat apoi paraiasul spre apropiata sa afluire aburinda in valea Baita. Acolo, pe fosta halda in curs de naturala ecologizare, a aparut un prag de circa 1,5 m acoperit cu minunate bizarerii glaciare.
Excelent pretext ca sa mai trag o suita de cadre, surprinzand de la formele sculpturale pana la niste ciudate dantelarii–broderii suav-cristaline, dupa care am revenit la terasament, urmandu-mi colegii grabiti spre imbarcare.
Atunci, mai spre N de gura Minei Emerica, am remarcat portalul semicircular-scund al unei alte mine si…mai uit si-acolo de mine pentru o scurta vreme.
Gata, in fine am plecat spre casa dar in zona Lomas (azi o deplin inestetica si neingrijita zona de afluire si prelucrare primara a lemnului), in dreapta drumului, ne-a atinut calea minunatia de gheata a unei alte, stravechi, galerii miniere dotata cu rechinieni colti uriasi de gheata.
Era ultima noastra oprire intru fotografic dezmat, dupa care am pornit spre Baia Mare. Nu era ger, nici nu ningea, era noros-cenusiu-tern doar, dar iata ca si pe o astfel de ostantativ-neprilenica vreme ne-am desfatat nevisat, pret de aproape patru ceasuri, iar capturile noastre imagistice constituie cele mai verosimile argumente macar pentru a da crezare sloganului turistic : decat sa te prinda soarele-n casa, mai bine o vreme mai rea in traseu.
Stiati ca…
Dupa redactarea relatarii, prestigiosul geolog baimarean Geza Konycska, cel care a activat la IPEG Maramures dar si in America de Sud facand prospectiuni, mi-a aruncat manusa provocandu-ma la un interesant si educativ joc de genul Stiati ca… :
-galeria Ludovica a ajuns pana la lacul Firiza?
-filonul Gheorghe Negru este cunoscut directional pe 1,5 km. si este singura mineralizatie care a fost exploatata numai pentru argint? Continutul mediu era de 250 grame Ag la tona de minereu. Numele „Negru” este de la faptul ca mineralele de argint au culoarea neagra.
–filonul Conrad Antimoniu avea multa stibina (=Antimonit),care se exploata pentru smaltuirea vaselor de lut si portelan?
-filonul Emerica nu era auro- argentifer, ci zincifer,cu putin plumb in secundar?
Dar nu asta era important, ci faptul ca este singura mineralizatie (din perimetrul in discutie) care avea ganga de Rodonit-Rodocrozit. Geologic vorbind, aceasta apartine unui alt tip de metalogeneza.
–mina Chiuzosa pe ungureste se numea Tuzesi (focos), deoarece inaintarea galeriei se realiza cu facutul unui foc in front si cand roca era incinsa, se stropea cu apa si otet cu scopul destructurarii, dezagregarii si extragerii minereului din filon ?
Fiind consistent sensibilizat de colegii de ture turistice, unii dintre ei fiind ingineri minieri, geologi, geofizicieni, topografi etc. Si, afland toate acestea de la un pasionat profesionist, nu pot decat sa ma bucur, concomitent punand o utila caramida pe perpetua (sper) zidire a personalei mele educatii si a cunoasteri.
Sursa: Lucian Petru Goja