Rt 31 din 29 08 2010 cu I.Pop- PNMM, I.Pop- GNM, T.Chis, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Desi “am forfecat” Muntii Rodnei de mic si pe multiple trasee turistice, majoritatea nemarcate, n-am fost niciodata pana acum la Taul Muced (Taul Izei, dupa unii), nici n-am suit vreodata de la Ponorul Izei pe muntele Batrana trecand pe langa arcadele de calcare metamorfice si taurile de alunecare situate la N de acesta. S-a ivit pentru mine acum nesperata oportunitate de-a o face doar ca…in conformitate cu prognoza ANM, fidela celei de pe accuweather.com, incepand de vineri seara un front atmosferic dinspre NV, rece si incarcat de umiditate, avea sa intre in Romania aducand pentru sambata o suita de averse si pe alocuri vijelii, descarcari electrice, grindina. Majora dereglare atmosferica era estimata insa pentru sambata seara, in cursul zilei de duminica ploile avand sa acopere treptat intregul teritoriu al Romaniei.
Am inceput contactarea telefonica si email pentru alcatuirea echipei, stabilind plecarea pentru sambata dimineata, la ora 5, respectiv intalnirea la ora 6.30 cu Timur C. la Vadu Izei, in aceste conditii pe la ora 8 trebuind sa fi depasit Preluca Izei, aflandu-ne in preajma fostei cabane silvice (alocata acum APNM Rodnei) din apropierea izbucului Izvorul Albastru al Izei.
Plecare… nemteasca
In noaptea de vineri spre sambata, incepand de la orele 1, 2, 4, urbea noastra a fost maturata de niste efemere averse caldute, dar pe la ora 4.30 greierii cantau de nebuni in timp ce luna in descrestere, nitel ciobita, lumina feeric si cateva stele clipoceau somnoroase printre norii mai degraba fotogenici decat alarmanti, de ploaie.
Plecarea a avut loc asa cum imi place, adica nemteste, fix la ora convenita, ceea ce mi-a oferit din start binevenitul confort psihic. S-a optat democratic pentru accesul via DN 18 si traversarea Gutaiului, in Vadu Izei , la 6,30 h, l-am imbarcat si pe ortacul nostru sighetean deplasandu-ne in continuare in amontele Vaii Izei spre dealul Moiseiului si dealul Obcioarei.
Gramezi de gunoaie pe flancul geografic drept al vaii Iza
Vremea s-a aratat promitatoare pentru realizarea proiectului. Poposind putin pe dealul Moiseiului, insorit, am admirat la dreapta dealul Troian, la stanga depresiunea Moiseiului si superbele sale terasari din flancul drept al raului Viseu, iar in fata, acoperit cu o hazlie caciulita de nebuloase alb-stravezii, varful Pietrosul Rodnei precedat de invaginatia Golgotei.
Am rulat pe ulita pietruita care separa comunitatile invecinate, Moisei si Sacel, depasind in curand fosta cabana forestiera din barne de molid, pitoreasca, dar de multi ani lasata in paragina, acum fiind folosita drept grajd pentru vite, apropiindu-ne astfel de flancul geografic drept al vaii Iza, oripilandu-ne dand cu privirile de numeroasele gramezi uriase de gunoaie menajere amestecate cu deseuri lemnoase si mult rumegus basculate iresponsabil intr-un peisaj altfel minunat.
Dintr-odata firescul idilic indus de pajistile verzi, recent otavite, bordate de maturul molidis, punctate de salase pentru animale, casoaie de varat, stane cu colibe si staule gravate parca pe versantii abrupti, s-a naruit in nori.
La barlogul cinegetic confectionat din barne groase de brad
Carosabilul forestier, ingust, bolovanos-hartopos si chiar riscant pe alocuri in urma spalarii de vijelioasele torente, s-a degradat teribil in ultimii doi ani, din cauza transportului masiv de busteni coroborat cu lipsa oricaror lucrari de intretinere.
Astfel, in vreo doua – trei locuri, apropiindu-ne de Preluca Izei, chiar si SUV-ul care ne transporta a fost nevoit sa evite abil, pipaind, tancurile si gropile periculoase facand involuntar abstractie de lipsa parapetului spre abruptul mal al Izei.
Am admirat, ca de atatea alte ori anterior, peretii semeti de calcare alb-bej, punctate de mici formatiuni speologice, marama verde-ntunecata de molizi care le acoperea, la stanga drumului, abil disimulat in codrul intunecat, barlogul cinegetic confectionat din barne groase de brad si destinat impuscarii sportive a ursilor ademeniti cu hoituri la cel mult 35-40 metri pe malul stang al Izei, dar mai ales numeroasele jirezi cu fan din Preluca Izei (Poiana Iza), pitorestile cabane si gospopdarii muntenesti de-acolo.
Intalnirea cu speologii
Pe la ora 8,15, am poposit in curtea cabanei APNMR, unde erau cazati din seara anterioara speologi pasionati, clujeni si maramureseni, vreo 10-11 la numar, printre ei si o tanara australianca.
Dupa ce in toiul iernii au prospectat si au recartat Pestera Iza, abordand-o dinspre Ponorul Izei inspre aval, descoperind noi galerii si necunoscute anterior diverticule, de aceasta data fanii cavernelor si-au propus ca intrand printr-un aven si degajand, cu multa ambitie, umilinta si truda, o ingusta galerie colmatata ani de-a randul de viituri, sa jonctioneze galeria principala din amonte de izbuc.
In vederea implinirii acestui deziderat, aveau sa intre peste zi in succesive echipe, inaintasul sapand si decolmatand galeria mocirloasa, intr-un prag descendent inundata, secundul trebuind sa tracteze cu o cordelina banana plina cu arocament si mal ( ori sacul de polietilena), deversandu-le in apropierea gurii avenului.
I-am intalnit acolo pe speologii care abia se trezeau, pregatindu-si costumele de neopren, salopetele, corzile de asigurare, sculele simple pentru decolmatare si sursele de iluminat subteran, iar la ora 8.40, atentionati de cerul care s-a acoperit subit de nori cenusii, ne-am continuat drumul pana la confluenta vaii Runcanului (care coboara dinspre Pasul Pietrei ) cu valea Celaru (valea Fierariei dupa niste tarani din Sacel care-si coborau frumosii cai si boii de pe pasunile Batranei).
Dupa scurt timp, acestea afluiau in incipienta Iza (cu un talveg aparent compact format din marne intunecate, polistratificate, si pe alocuri blocat partial de numeroase resturi de ragalii, ramuri, cetina).
Spre Dunga Ousorului
Ne-am luat rucsacii si betele de trekking pornind spre Dunga Ousorului, practic o culme cu molidis tanar care leaga dealul Ousorul aflat la NE cu dealul Celaru, deosebit de modest, aflat spre SV.
Am suit pe traseul unui fost drum forestier intens spalat de averse, transformat intr-un ingust sleau, pe alocuri mocirlos si vizibil amprentat de copitele cailor coborati in aceasta zi de pe pasunea Poiana Batrana via Gura Surii si Preluca Ousorului din preajma Ponorului Izei.
Suisul era lung, constant si destul de solicitant dar…atentia mi-a fost rasplatita de doua mici hribe. Privind inapoi (V-NV), peste verdele molidisului regenerat, am avut o prima imagine a spectaculosului Capul Muntelui (Muncelu Raios-1703 m) si a oblicelor sale stratificari calcaroase care ascundeau modeste formatiuni carstice, in timp ce pe brane cresteau flori de colt.
In dialog cu sacelenii-ingrijitori de vite
Ne-am intalnit din ce in ce in ce mai frecvent cu saceleni purtandu-si la vale, spre casele lor, de darlogi, frumosii cai suri, albi, negri focosi, murgi si roibi.
Dialogand cu ei, am cautat sa descoperim toponimii sau sa le verificam pe cele aparute in hartile turistice. Am aflat astfel ca pastorul care ingrijeste in cele 2-21/2 luni de pasunat alpin herghelia, ce numara binisor peste 100-150 de cai, se numeste stavar (echivalentul pacurarului/ciobanului ce se ingrijeste de turmele de oi si capre, respectiv ciurdar/vacar, ingrijitorul turmelor de vite).
Era noros, umed dar nu si frig, dimpotriva, destula zapuseala si dupa o prima ora de urcus (marcaj turistic triunghi rosu, corect realizat) am atins Dunga Ousorului, de acolo descinzand lejer pe poteca spalata de torente spre micuta, si destul de poluata cu deseuri menajere si ambalaje, Preluca Ousorului, unde am poposit pe la ora 9,50 (o ora si un sfert de la debut).
Valea Sterpului, valea Batrana si Pestera Izei
Refugiul din barne trainice era in picioare deocamdata si, la nevoie, putea asigura oricui aflat in zona o protectie buna pe vreme rea.
La dreapta sa se contura obarsia vaii Sterpului iar sus, la orizonul nordic a aparut doar putin din marea Magura Sacelului (Magura Mare-1599 m), cu saivan, stane si salase pentru animale.
Spre S se contura culmea Batrana, precedata de intinsele defrisari de dupa 1990. Conform GPS ne aflam la cota de altitudine 1.284 m si, desi m-am pregatit cu un blitz extern, nestiind ca I.Pop–G.N.M. nu a ajuns vreodata la intrarea in Ponorul Izei.
Am comis greseala sa nu cobor treptele potecii in serpentine pentru a mai admira o data afluirea-n ponor a vaii Batrana printr-o cascada vestica, apoi peretele calcaros de vizavi si imediat dupa aceea cealalta cascada inalta de vreo trei metri care-si drena apele, deocamdata imputinate de seceta, prin Pestera Iza (peste 2,5 km lungime, cu numeroase galerii, sifoane) spre iesirea de la izbucul Izvorul Albastru al Izei. Dinspre E (din Poiana Batrana) catre Ponorul Izei afluieste o vale seaca taiata-n calcare metamorfice.
Timur si I.Pop G.N.M. aveau sa suie pe ea, dupa putin timp dand in malul sau geografic drept de o prima arcada spectaculoasa si o grota afunda de circa 9-10 m (barlog de urs iarna).
Turma de boi din Preluca Ousorului
I.Pop- P.N.M.M , Brena si eu aveam sa suim spre Poiana Batrana, la Gura Surii, pe poteca pastorala care depasea un piept de deal partial defrisat, da intr-un zmeuris cu rariste de molizi maturi, destui dintre ei uscati pe picioare consecutiv atacului ipidelor ( captatoarele din plastic alb-lipicioase ca si capcanele feromonice sunt frecvente-n zona, multe-s rasturnate si partial distruse).
De acolo aveam o priveliste faina spre Preluca Ousorului (varful Preluca Magurii-1405 m) si refugiul din barne dar mai ales spre Magura Sacelului (Magura Mare).
O turma mare de boi sur-argintii, altii tigrati, sur-maronii ori brun inchisi, unii de mai bine de 600-700 kg greutate, coborau manati la vale de stapani si incantandu-ne cu muzica melodioasa a talangilor lor.
Imediat in urma lor venea un ciopor mare de cai si apoi proprietarii lor saceleni care-i manau ocarandu-i uneori dragastos.
Noi am iesit in pajistea alpina, aproape de o fosta casierie si o coliba ciobaneasca, ambele daramate, iar in dreapta lor si putin mai sus s-a ivit arcada sur-argintie de conglomerate calcaroase inspirat botezata Gura Surii.
Fierberea muntelui…
S-a facut ora 11 si conform GPS ne aflam la 1.456 m altitudine. Acum am auzit succesive, indepartate, bubuituri de tunete, au cazut si cativa razleti stropi de ploaie, dar cerul acoperit se lumina in cateva randuri permitandu-ne sa admiram in toata splendoarea sa Gura Surii, iar in background piramida triunghiulara cu vergeturi calcaroase oblice a Muncelului Raios (Capului Muntelui).
In fata si spre dreapta, dincolo de intinsa pajiste alpina a Magurii Sacelului, a aparut treptat zidul conglomerat calcaros de la Preluca Sub Piatra (1301 m altitudine, pe acolo am umblat intr-o vara anterioara descinzand spre izbucul Izei prin pitoreasca Ulita Pietrei).
Saivanul, colibele, staulele pentru oi si vite ca si tarcurile pentru extrem de numerosii deocamdata cai se aflau ceva mai sus de arcada, spre E-NE, avand drept fundal Fata Pietrosului si Culmea Hotarului ce suia spre varful Pietrosul Rodnei, insa plafonul jos de nori acoperea integral crestetul culmii stancoase, muntele parand a fierbe realmente.
Noi, dupa regrupare, am taiat-o peste valcelul cu niste infime izvoare, spre dreapta, initial printr-o pajiste marcata cu grohote si-n care pasteau putine vaci cu lapte, mai pe urma printr-o zona forestiera devastata de furtuni, ulterior oribil defrisata, prinzand un drum de TAF ce suia de-a coasta spre urmatoarea inlantuire de pajisti alpine din zona nordica a Batranei.
Depasind liziera, am dat de un prim tau pitoresc, desi modest ca dimensiuni, inconjurat la N-NV de un brau de Sphagnum si Carex partial submers.
Abundenta de afine
Sulitele intunecate ale molizilor se scaldau fotogenic in oglinda tausorului, iar dintr-o alta perspectiva puteam admira varful Batrana (1710 m) ca o claie inierbat-rotunjita, acum in nuante delicate de bej (datorita inspicat-uscatelor graminee).
Ce abundenta de afine avea sa ne rasplateasca efortul de a fi ajuns pana aici! De fapt de acum si pana pe varful Batrana, unde aveam sa poposim putin pe drumul de culme principala al Muntilor Rodnei ( marcat turistic cu banda rosie) continuand spre Tarnita Batranei, aveam sa ne infruptam din rodul bogat.
Am continuat traversarea pasunii pe poteca pastorala, admirand adesea scorusii salbatici incarcati de ciorchinii fructelor lor rubinii iar la ora 11.40 am poposit langa nestiutul de noi pana acum Tau Batrana (conf. GPS alt. 1535 m, cu suprafata de 1461 mp conf. determinari pe ortofotoplan-I.Pop-PNMMaramuresului), elipsoidal, localizat in causul versantului alunecat dinspre E catre V cine stie cand.
Ceea ce-i confera insa o fermecatoare de-a dreptul particularitate era procesul de eutrofizare soldat cu acapararea unei mari suprafete din oglinda apei de catre o vegetatie specifica zonelor umede, toate avand o neverosimila culoare galben-aurie.
Spre bucuria noastra, la stanga varfului Batrana, printr-o imensa bresa neregulata decupata-n plafonul densilor nori s-a ivit efemer azuriul tonic si optimist al cerului.
Dupa ce efectiv ne-am destrabalat fotografic, facand inconjorul taului prin pajistea punctata de rari molizi scunzi si tunsi parca de incisivii oilor si caprelor, dar si de boscheti de ienuperi, am suit prin coada SE a taului urmand in acest scop poteca pastorala care se angaja ascendent, mai apoi de-a coasta, spre varful Batrana.
Am traversat imediat dupa aceea un valcel aproape sec, dupa care am suit in drumul alpin de pe culmea Batrana. Era ora 12.30 cand am intersectat marcajul banda rosie ( adica au trecut deja patru ore de la inceputul turei).
De acolo am tras cateva ocheade spre Culmea si Tarnita Batrana invadata de stravezii fuioare de nori, remarcand siluetele unor turisti, apoi spre Taul Batrana si o stana din apropierea acestuia, nedescoperita cand am vizitat taul, ceva mai departe Fata Pietrosului, Culmea Hotarului si preluca restransa a Casei Laborator apartinand APNM Rodnei, de un verde intens datorita culturii de stevie, la stanga acesteia un crampei terasat din Moisei, Magura Sacelului si dupa ea, tot la stanga, un mai intins petec pluriterasat al Moiseiului.
Mici grupuri de paralute si hribele din turbaria Taul Muced
Imediat, aveam sa dam cu ochii de florile ciclamen ale smardarului, un mare boschet parand a fi inflorit pentru prima data acolo in acest an, in rest rar mai vedeam cate un clopotel, ciulin ori mici grupuri de paralute…
Am coborat ca intr-o plimbare spre izvorul (colmatat in mare parte, atins la ora 13) de la liziera vestica a Batranei, unde am fost ajunsi din urma de doi turisti sibieni bine echipati (un baiat si-o fata), care faceau lejer (de-o saptamana) integrala crestei Muntilor Rodnei (estimata la 52 km si necesitand circa 25 ore de mers, parcursa de mine impreuna cu prietenul satmarean Iancsi M. in debutul lui octombrie 2002, din Pasul Setref pana in Pasul Rotunda si apoi in localitatea Rotunda de pe valea Bistritei Aurii, in 31/2 zile, din care cea de-a doua cu furtuna si o oribila ploaie mocaneasca urmata de ger nocturn ce ne-a facut cortul instalat in saua Laptelui sa para ca de tabla).
La stanga, in serpentine, cobora drumul de TAF marcat cu banda rosie spre Pasul Pietrei (1196 m alt). O alta poteca tine culmea din dreapta.
Am urmat-o pe aceasta avand mereu inaintea ochilor Muncelu Raios (Capul Muntelui), dupa care am inceput sa coboram printr-o pajiste punctata de tanarul molidis cam rar, viguros insa, regenerat spontan.
Aici am avut surpriza descoperirii unor exemplare dolofane de hribe in timp ce trebuia sa coboram de la circa 1600 metri altitudine la cei 1382 m din zona turbariei Taul Muced (Izei).
Popasul de la bijuteria lacustra din PNM Retezat
Cei trei ortaci de-ai mei stiau bine locul destul de ascuns al taului, iar asta le permitea sa se deplaseze intr-un fel fara nicio aparenta directie spre urmatorul nostru obiectiv de atins.
Personal, nu ma ingrijora acest stil de orientare myoritic free ci doar gandul ca …as putea rata admirarea veritabilei bijuterii lacustre.
Din fericire, multumita experimentatilor companioni, mi-a fost dat sa ajung la taul minunat, izbitor de asemanator Taului dintre Brazi din PNM Retezat (vazut cu Papa si fratele meu Alex cu multi ani in urma) sau Taului Varatec din Muntii Lapusului (admirat ultima oara in mai 2009, pe vremea branduselor, anemonelor si-a calugarilor), de la forma si marime la adancime si vegetatia limitrofa.
S-a facut ora 14.00 si dupa o alta frenetica sedinta foto in care am speriat involuntar doua micute rate salbatice bej-maronii, ne-am pus sa pranzim.
Atunci a sosit si aversa… prietenoasa, terminata dupa doar circa 5-10 minute in care nici macar nu ne-am pitit sub molizi si nu ne-am pus pelerinele aflate totusi la indemana.
Nasaudenii, in cadrul unui proiect Darwin – 7, au apreciat suprafata taului, incluzand-o si pe aceea a taului mai mic, in mare parte colmatat si eutrofizat, la 1500 mp iar altitudinea la 1400 m (fapt lizibil pe un mic panou din tabla).
Suprafata luciului de apa al Taului Muced este de 594 mp conform determinarilor lui I.Pop – PNM Maramuresului efectuate dupa ortofotoplan.
De remarcat aici existenta unui brau de molizi doborati de pastori in jurul lacului si amplasati precum un tarc menit sa impiedice accesul accidental al vitelor /cailor in zona lacustra , inamolirea si inecarea lor.
Pe valea Runcului
Dupa meritatul scurt popas, am luat-o la vale, o vreme pe un drum de TAF coborand in scurte serpentine pentru a intalni traseul de creasta principala ce vine dinspre Pasul Setref pe sub Capul Muntelui – Pasul Pietrei suind spre Batrana, dand peste alte putine, frumoase, exemplare de manatarci dar si cateva oite si galbiori.
Curand, descinsi intr-o larga poiana, am dat de o poteca ce coboara la N pe sub coroanele tinerilor molizi intercalati cu foioase, recent marcati silvic in vederea efecturii oportunelor taieri de asanare.
Poteca ne-a scos dupa cateva sute de metri intr-o volta a drumului auto-forestier ce coboara din Pasul Pietrei spre Preluca (Poiana) Izei.
Dupa doar cativa metri parcursi pe carosabilul pietros, am scurtat-o din nou, angajandu-ne in coborarea pe o poteca la dreapta, iesind pe valea Runcanului (Runcu pe harta, aproape seaca) la borna silvica II/92 iar la ora 15,15, adica dupa un circuit de sapte ore estimat de noi la aproximativ 14-15 km si o diferenta de nivel de circa 700 m ,eram ajunsi la masina parcata la confluenta vaii Celarului (Fierariei) cu valea Runcanului (Runcu).
Ne-am imbarcat si am luat-o inapoi spre cabana APNMR, unde speologii se aflau la siesta si o sueta in jurul focului de tabara mocnit, cu parfum de rasina, cu ceaunul de mamaliga aburind apetisanta.
Pe gardul din apropiere le atarnau costumele de neopren cu greu spalate de noroiul vartos. Taman atunci o echipa mixta, cu salopetele maronii mocirloase, uzi pana la piele, au sosit aducand vestea decolmatarii galeriei si avansarii a circa 100 m spre cea principala, marcand astfel bucuria meritatei izbanzi a intregii tabere speologice dar…ziua nu s-a incheiat si in curand o alta echipa urma sa plece pentru a carta portiunea parcursa-n premiera absoluta.
Am stat putin acolo, admirand o consistenta recolta de fosile (diferite scoici, printre ele si exemplare mici de Griphea) descoperite-ntr-un apropiat depozit de catre Mitica I. ,apoi ne-am luat ramas bun, pornind spre casa.
Ultimele cadre
Fiindca spelogii ne-au spus ca din Pasul Pietrei spre Romuli, in avalul vaii Nistorului si in continuare a vaii Stramba, carosabilul forestier ( pietruit) este excelent, am suit pana in Pasul Pietrei si acolo, langa cabanuta de lemn (un bun refugiu pe vreme rea) am dat peste un grup de turisti picnicari veniti cu un microbuz.
Am continuat la vale, impresionati fiind de salbaticia peisajului ( Capul Pietrii-1012 m, prelungirea SV a varfului Taflei-1433 m) si de niste pereti de gresii aproape verticali, cascadati pe alocuri inspre malul drept al vaii, in zona superioara a acestora si imediat sub culmea punctata de molizi, numarand noua guri de galerii speoaccesibile numai prin tehnici de rapel dar si un adevarat fagure gaunos imprejurul lor.Am oprit putin dupa cabana noua (dar acum pustie) ce preceda intersectia de la Zavoaiele Borcutului (ora 14,30).
Acolo am luat-o putin la stanga pe un afluent al vaii Stramba, aproape de o veche, mare, cabana silvica etajata, dar cam ponosita, unde colegii mei indrumati de doi tineri ce locuiau acum acolo dadura de borvizul sulfuros-sifonat-acidulat dar nu si de conurile de travertin unice, se spune.
Niste vechi indicatoare, sageti turistice ruginite si chiar dificil lizibile, indica aici directia de urmat spre Tarnita Batranei, Romuli sau Gura Rebrei.
De remarcat din pacate si aici „omniprezentele” doze de bere, ambajale diverse, PET-urile abandonate pe malul sau direct in albia vaii.
Am revenit pe drumul vaii Stramba coborand spre Romuli, chiar la intrarea estica in sat intalnind un ciurgau cu apa potabila la dreapta drumului.
De acum incolo aveam sa rulam pe asfaltul ingust dar excelent pana la soseaua nationala ce acompaniaza inspre aval valea Salauta, admirand vechi gospodarii muntenesti intercalate celor recente.
Un sfert de ceas la jegosul han a lui Patru
De acolo am luat-o-n dreapta, suind pe langa lungile viaducte spre Dealul Stefanitei si Pasul Setref (818 m alt.), oprind un sfert de ceas la jegos-promiscuul Hanul lui Patru amplasat pe mejda judetelor Bistrita-Nasaud si Maramures, intr-un loc cu o extraordinara panorama circulara (nebuloasele aglomerate ascundeau de aceasta data Tiblesul ; chiar prin spatele acestui han debuta traseul crestei principale a Muntilor Rodnei iar vizavi, spre V, continua traseul spre Tibles, marcaj turistic banda rosie).
Locul pensiunii – han ar fi una ideala…(de nu i-ar lipsi proprietarului elementarul spirit gospodaresc si minim necesara igiena, in doar un sfert de ceas poposind acolo, sosind imbarcati in autocare si autoturisme, cateva sute de trecatori).
Ne-am continuat drumul spre casa prin Sacel, Salistea de Sus si Dragomiresti, in avalul Vaii Izei, la limita acestui orasel rural dand peste un grup de patru calareti ce asteptau convoiul miresei venind dinspre Bogdan Voda.
Era imposibil sa nu admiram si fotografiem caii semigrei, murgi, roibi, unul alb, bogat instrutati cu panglici astfel incat de la cap la greban aduceau unor lei cu policrome coame fluturande, alte panglici inflorate decorandu-le chisitele si cozile stufoase, bine pieptanate.
Calaretii fara sei, niste moroseni juni tantosi, purtau pantofi, palarii si pantaloni negri si niste traditionale camesi albe, din panza de in si canepa tesuta-n casa, migalos brodate si decorate cu motive geometrice si florale.
Un chimir lat de piele, bogat decorat cu broderii policrome, margele si prin preducire, le strangeau camesile largi in brau. Nu am fost singurii care s-au oprit in fata incantatorului spectacol, unul cu-adevarat traditional.
Vremea s-a mohorat treptat, odata cu inserarea si a inceput sa ploua usor. In Vadu Izei ne-am luat ramas bun de la Timur C. care o lua spre Sighetu Marmatie si-n final catre Iapa, la casa lui, iar noi catre Baia Mare, peste serpentinele dragi ale Gutaiului. La ora 20.30, puneam capat acestei noi si splendide aventuri montane…visand la alte trasee in premiera pentru (unii dintre) noi.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
