Vezi GALERIE FOTO
6 septembrie 2009 cu familia Pascu, Anca, Brena & eu
La10 august 2009 efectuasem (alaturi de M. Ghetie si Fl.Chincea) oexcursie itineranta vizand flancul geografic stang al DefileuluiLapusului, de la Peteritea in Vima Mica–Salnita si de-acolo pe CusturaCetatelei, apoi din Romanesti pe valea Gadelui la puntea peste Rau spreScaruta Asprei si-n final in Francenii Boiului. Revenit la Baia Maremi-am redactat prompt obisnuitul traseu (nr. 40/2009) pe care, bogatilustrat, l-am transmis email la cotidianul emaramures.ro siamicilor mei pasionati de turism.
Se pare ca vechile cruci depiatra din tintirimul bisericii de lemn, monument istoric dinPeteritea, cu totul aparte cioplite de mesterii locului in urma cu maibine de doua secole si jumatate, i-au atras atentia specialistului dr.Carol Kacso, un reputat arheolog baimarean cu care am avut anteriorsansa sa fac cateva interesante ture turistic-culturale (la imensagrota antropica din Dealul Crucii, apoi la vechea exploatare minieraJireapan-Budesti, multiseculara galerie miniera Sfantul Gheorghe dinBaita si-n fine pe Culmea Pietrei, la Casa de Piatra sau Casa Pintiiaferente Prelucii Vechi, de fiecare data fiind prezenti geologul D.Istvan si colegi de-ai sai de la Clubul de Speologie Montana din BaiaMare).
Imediat am primit invitatia de la domnia sa de-a face ovizita la situl arheologic din Lapus localizat pe terasa Podanc dinValea lui Lazar, Tinoasa, si catalogat la nr. 108231.01 din Repertoriularheologic al Romaniei, vizand Neoliticul-Epoca bronzului, perioada satarzie.
Alte prioritati m-au determinat sa nu pot da curs promptinvitatiei si intre timp arheologii din sit, impreuna cu directorulMuzelului de Istorie si Arheologie din Baia Mare, au organizat oconferinta de presa.
Ulterior mass-media locala, dar si cea centrala, au publicat articole referitoare la acest importanteveniment.
Citindu-le, mi-am deschis apetitul si starnitcuriozitatea, apoi, dupa cateva reprize email cu dr. Kacso Carol amconsiderat ca venise momentul de-a vizita acest sit, cu atat maigrabnic cu cat aflasem ca incepand de luni, 7 septembrie 2009 sapaturile arheologice realizate-n timpul verii urmau sa fie protejatecu folie de polietilena si-acoperite cu lut. Intre timp dr. Carol Kacsorevenise la Baia Mare.
Plecam din Baia Mare duminica la ora11, dupa ce avertizarea de cod galben pentru precipitatii abundente,vijelii, grindina si scaderea temperaturii cu circa 100C fuseserestransa la sud-estul tarii.
Racoare, soare, fotogenici nori calatorind pe cer grupati consistent spre Targu Lapus.
Orpimputin pe Dealul Pietris, la cumpana apelor, pentru a panorama de-acolospre enclava satului Cufoaia, Culmea Preluca, debutul DefileuluiLapusului din Razoare, indepartata culme Breze–Alunis–Magoaja, varfulMinghet, Hudin si Tibles si de-acolo spre ampla depresiune a TariiLapusului, pana in Targu Lapus.
Ne continuam drumul, traversandTargu Lapus, apoi satul Damacuseni si o portiune sud-vestica a satuluiRogoz. Oprim pentru a admira extraordinarele cuesta din stanga soselei,peste modesta vale a raului Lapus, niste aride si inalte faleze formatedin conglomerate aluvionare si stratificari sedimentare.
Dr. KacsoCarol ne daduse ca reper drumul de tara pietruit, desprins spre dreaptadin asfaltul soselei ce leaga Rogozul de Lapus, la aproximativ 400 manterior de intrarea in asa numitul Lapus Romanesc, in plus ne spusesesa avem in vedere deasupra terasei Podanc, pe o colina, casaolandezului (circa 55 km din Baia Mare).
Tinand cont devastitatea si aparenta uniformitate a reliefului din zona pot afirma caam avut ceva sansa fiind pertinent indrumati spre situl arheologic decatre doi tineri lapuseni aparuti din camp calare pe un moped.
Dupacateva sute de metri de drum hartopos, pietros sau cu balti mocirloase,remarcam masina directoarei din acest an a santerului alaturi deautoturismul studentilor polonezi, un cort, o parte din santurilearheologice aferente sanctuarului si marile gramezi de lut extras cuocazia sapaturilor recente.
Desi e duminica, arheologiiprezenti in sit lucreaza cu spor: Ne saluta intr-o aproximativa limbaromana, exceptandu-i pe studentii romani prezenti, apoi imediat, aflandde catre cine fuseseram indrumati acolo, ne ofera pe rand toateinformatiile solicitate.
Remarcam faptul ca toti cei ce lucrauacolo, precum si ceilalti care plecasera intre timp, desi superscoliti, unii dintre ei fiind profesori universitari sau cercetatoristiintifici, prestau o munca santieristica bruta care consta inprincipal in saparea atenta si minutioasa, vizand descoperirea a oricepoate prezenta interes arheologic.
Privindu-i, poti lesne sa crezica ai in fata niste amarati de palmasi necalificati, ascultandu-iinsa… in minte imi vin primii ani de liceu, dragile si de neuitatelechipuri a doi profesori care m-au marcat in mod deosebit, I. Salajan,pasionatul si severul profesor de stiintele naturii si biologie, apoiprof. I. Iuga, blond-uscativul dascal de istorie, cu o nobil-rafinataaura anglo-saxona, ambii de la Liceul Gheorghe Sincai din Baia Mare.
Intalnirealor, patimasa lor pasiune pentru materiile predate dar mai alesdeosebita vocatie didactico-pedagogica, aveau sa ma faca sa visez ladevenirea mea ulterioara ca arheolog, geolog sau silvicultor iar dacanu a fost (tocmai) sa fie, sa-mi induca curiozitatea si gustul pentruaceste extraordinare domenii.
O intreb la un moment dat pedirectoarea santierului daca in acest sit au fost utilizate pentrupreevaluari fotografiile din satelit sau avion (ortofotometria) bazatein special pe diferentele cromatice rezultate datorita vechiloramenajari, constructii, respectav reflectarea acestora in evolutia,chiar si orientarea ca directie, a vegetatiei, lucru vizibil mai alesprimavara foarte timpuriu.
Apoi ma trezesc asociind ceea ce fac deani de zile arheologii (nu numai in acest sit ci in general) cu trudamesterului Manole, de la excavare la astuparea spre protejare siconservare dupa fiecare ciclu de cercetari pentru a feri situlimpotriva profanatorilor (in)constienti, la aceasta adaugandu-se siefectele lucrarii traditionale a solului, ocazie cu care lesne pot fiantrenate la suprafata unele vestigii istorice.
Dotari simpledar eficiente, precum cazmaua, lopata, mistria, spatula, matura,pensula, targa, galeata, rigla, mira topografica, ruleta, sfoaracolorata, etichetele, tarusii, cuiele, cam acestea sunt instrumentelede lucru ale etapelor primare de investigare si cercetare. Lor li sevor adauga treptat altele, de la fotografierea de ansamblu si dedetaliu, pe etape, a sitului pana la studiul mostrelor de artefacte,sol, fragmente vegetale ori animale etc. in laboratoarele mariloruniversitati din tara sau europene dotate cu high technology.
Foarte pe scurt investigatiile si descoperirile arheologice vizand Epoca Bronzului din Lapus ar putea fi rezumate astfel :
-1967, dr. Carol Kacso isi incepe primele cercetari pe terasa sudica aLapusului in locatia numita Podanc unde se afla un cimitir datat dinpartea finala a Epocii bronzului;
– incepand cu anul 2007 lucrarilearheologice de aici, vizand un proiect comun romano-german, sedesfasoara sub egida si finatarea Muzeului de Istorie si ArheologieMaramures in colaborare cu Universitatea Ludwig-Maximilians dinMunchen, ulterior cu Fundatia Germana pentru Cercetare.
– prof.dr. Carola Metzner-Nebelsick, de la Universitatea Ludwig-Maximilians, acondus activitatile din sit in acest an, fiind sprijinita de dr. CarolKacso de la Muzeul baimarean, prof. dr. Louis D.Nebelsick de laUniversitatea Cardinal Stefan Wysynsky din Varsovia (Polonia), studentinemti, polonezi, cehi, englezi si romani.
– initial au existat circa80 tumului in necropola tumulara (stravechiul cimitir) datata de lasfarsitul sec. XIV pana la inceputul sec. XII i.Hr., dispersati peintinderea a aproximativ 1 km
– in vara 2008 arheologii audescoperit aici (in tumulul nr. 26) un veritabil sanctuar legat deceremonia inmormantarii stramosilor locuitorilor din zona dar si acomemorarii ritualice a acestora, fapt determinat de gasireanumeroaselor fragmente ceramice reprezentand resturile vaselor demancare si bautura deliberat sparte de catre participantii la acesteevenimente.
– sanctuarul a fost initial construit din lemn, faptdemonstrat de urmele carbonizate iar dupa vreun secol, din piatra;arheologii presupun ca sanctuarul fusese sprijinit de piloni solizi delemn care dupa ceremonie erau extrasi, gropile defunctilor fiindumplute cu cenusa rezultata din alte ritualice incinerari anterioare(au fost remarcate din acest punct de vedere-folosirea pilonilor desustinere-similitudini cu ritualurile mortuare dacice datate mult maitarziu insa).
Compararea acestui sanctuar cu antica Troia,descoperita de catre reputatul arheolog german stabilit in America,Heinrich Schlieman si sotia acestuia in 1871 in actualul Isarlik dinTurcia, si a ritualului inmormantarii cu acela al legendarului erouPatrocle, prietenul lui Achile, cazut in asaltul cetatii, a survenitodata cu descoperirea aici a unui drum pavat cu piatra de rau in zonade est a tumulului 26.
Intr-un vas de bronz au fost descoperite seminte de plante, cercetarea acestora derulandu-se in prezent.
Deremarcat lipsa in general a resturilor vegetale ca si a celor animale(schelete, oase) din sit, aceasta datorandu-se probabil incinerarilordar si a alterarilor generate de PH-ul acid al solului.
Cercetarilede laborator (efectuate de specialisti canadieni la laboratoarele dinHeidelberg-Germania) vor continua cu studii si iradieri cu C 14 precumsi cu cercetarea felurilor de granule de polen descoperite instraturile aflate la profunzimi diferite.
Prospectiunilegeo-magnetice, noninvazive si nedistructive completeaza mijloacelemoderne de investigare arheologica desfasurate aici. Unul dintrescopuri este acela de-a afla despre preocuparile bastinasilor acestorlocuri in urma cu 3400-3200 ani, daca ei au fost preocupati de mineritsi in special de exploatarea cuprului ( sistematic exploatat siprelucrat mult mai tarziu in bazinul minier Baiut, adica aproape).
D-naprof. dr. Corina Ionescu de la Universitatea Babes-Bolyai, sefacatedrei de Mineralogie, urmeaza sa efectueze cercetarea fragmentelorceramice descoperite in zona pentru e deslusi taina confectionarii siprelucrarii lor.
Artefactele descoperite pana in prezent in situlLapus nu pot oferi insa niciun indiciu in cea ce priveste limba vorbitade locuitorii acestor meleaguri in urma cu mai bine de trei milenii,cert este insa ca aici existase un mare centru de importanta europeana,fapt care sporeste valoarea arheologicelor descoperiri din Lapus.
Ascultandexplicatiile pasionate, privesc entuziasmat santurile arheologice alesitului, nivelurile diferite, in trepte, fragmente de zid, straturilede cenusa, fragmentele de zid metamorfozate-n rosii bucati de ardezie,arocamentul bolovanos ce constituie drumul spre estica intrare asanctuarului apoi, panoramand vast, de la Culmea Preluca spre SatraPintii, Minghet, Hudin, Tibles, ma intreb cum vor fi aratat, cevesminte vor fi purtat, ce preocupari vor fi avut cei care frecventauacest sanctuar in urma cu mai bine de trei milenii, ce limbaj decomunicare foloseau, ce aspiratii si orizonturi de viata vor fi avut,realizand ca mai toate cele cunoscute azi despre trecutul istoric alomenirii este tributar manualelor de istorie (adesea discutabile dinperspectiva acuratetei stiintifice si a probitatii autorilor, nu deputine ori manipulati sau manipulanti din diferite, meschine, ratiuni)cartilor, siturilor, muzeelor si-ncepand cu vreo suta de anicinematografiei, apoi de vreo sase decenii televiziunii, mult mairecent asaltului teribil al Internetului.
In lipsa unor tablite,pietre cu inscrisuri, fragmente ceramice scrise, raspunsurile la acesteintrebari nu pot fi decat intuitiv-speculative iar cercetarile de panaacum confirma doar faptul ca sanctuarul a fost utilizat de catrestravechea comunitate pe parcursul a aproximativ trei generatii.
Pede alta parte, privind aceste vestigii antice prevelate prin neostoitatruda si pasiune, ne intrebam ce ar putea deduce un profan oarecareajuns in sit fara a beneficia de explicatiile detaliate alearheologilor.
La stanga actualului santier focalizat pe tumulul26 se afla un alt mare tumul, acum inierbat dar prospectat arheologicinainte.
In jurul sitului clencerii si claile de fan, terasarileagricole cu diferitele culturi, tufele, huceagurile inguste nu tradeazamai prin nimic gloriosul trecut istoric al acestor locuri.
Nudeparte, spre nord-est, Lapusul isi prezinta-n soarele dupa-amieziineasemuita-i frumusete a vetrei satului din care se itesc spre certurlele bisericilor. Motiv pentru care ne desprindem cu greu din magiaclipei, luandu-ne ramas bun si urandu-le mult succes arheologilorcare-si vad scrupulos de proiect sapand strat dupa strat, scotand lalumina crampeie de istorie, astupand metodic apoi totul a doua zipentru a reincepe-n vara urmatoarea acelasi ciclu demn de un atemporalsupliciu al mesterului Manole.
Iesim la asfalt pentru ca s-otaiem in lungul Lapusului spre Baiut, la ultima casa, dupa podul pestesecatuitul rau Lapus, facem dreapta (indicator spre Manastirea Raoaia).Avem de traversat o alta impresionanta terasa aluvionara aferenta deasemeni malului geografic stang a raului Lapus pe care s-ar fidescoperit un furnal vechi de peste 100 de ani.
Dupa ce trecemculmea terasei facem imediat in sus si la stanga pe un drum pietruit,destul de spalat de averse. In dreapta e valea Zambritei aproape seaca, imediat dupa aceea apare un prim dig si dincolo de el undrumeag ce continua-n amontele viitorului mic luciu de apa.
Deacum ne deplasam pe un platou iar la dreapta urmeaza un alt dig si celmai mare iaz-acumulare de apa si locatie de agrement si pescuitsportiv. Minunat loc, din nefericire crunt poluat menajer de pescari sipicnicari. Un guler de papuris sporeste pitorescul iazului aflatbinisor in curs de colmatare datorita vegetatiei lacustre luxuriante,secetei si debitului mic al vai care-l alimenteaza. In apa se oglindescsuperbi nori dar si culmile dealurilor invecinate.
Cativa pescarise afla in zona, pescuind si bagand in tolba, fara mila, orice incepandde la carasi nu mai lungi de 7-8 cm. Unul singur e-n centrul iazului,plutind intr-o barca pneumatica.
Noi ne plimbam in amontelemalului geografic drept al iazului ajungand la urmatorul dig sispectaculosul luciu albastru inchis de apa, ceva mai mic decatprecedentul. Si aici pescuiesc cativa amatori si parca jegul lasat inurma de catre nesimtiti e mai mic. Intre timp sosesc si altiautoturisti, buni cunoscatori ai locului. O cabana etajata de lemn sidoua casute tip camping, din barne, tradeaza intentiile prestatoare deservicii turistice ale proprietarului terenului in dreapta lacurilor.
Privinddin amonte spre aval peste cele doua iazuri, vatra comunei Lapus sisitul arheologic, se vad de-aici varful cu relee Breaza, Culmea Breazasi varful Alunis de deasupra Manastirii Rohita. Dinamica norilorcalatori, claile, padurilede foioase, fragmentatul albastru al ceruluidau insa neasemuita frumusete a locurilor si dupa-amiezii.
Cam asta a fost.
Neimbarcam plecand spre Baia Mare, baleiati in habitaclu de tot maifierbintile raze blande ale soarelui, bucurosi ca tocmai avuseseramsansa de-a mai pune o caramida la edificiul cunostintelor noastrecultural-turistice privind neasemuita Tara a Lapusului si aMaramuresului.
CITESTE SI:
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
