Calendarul popular de primavara incepe cu Baba Dochia si zilele ei (supranumite Zilele Babei) (9 sau 12), de la inceputul lunii martie, peste care s-a suprapus sarbatoarea crestina a Sfintei Mucenite Evdochia. Zilele Babei corespund cu zilele de urcus ale Babei Dochia cu oile la munte, urcus dedicat mortii si renasterii sezoniere a zeitei agrare si a timpului calendaristic in preajma echinoctiului de primavara.
Obiceiurile si practicile magice de innoire a timpului se concentreaza in prima zi a ciclului, 1 martie, numita zonal Dochia, Marta, Martisor, si in ultima zi, la moartea Dochiei, 9 martie, numita Mosi sau 40 de Sfinti Mucenici. Baba Dochia era, in conceptia arhaica, celebrata ca divinitate materna, agrara si lunara.
Luna insasi, ca zeitate, avea o semnificatie malefica, fiind prototipul femeii capricioase, care patrona noaptea iarna si frigul, spre deosebire de Soare, zeitatea paterna, intelegatoare, patronul zilei, verii si al vietii. Zilele babei semnificau lupta dintre fortele intunericului si ale luminii, intre noapte si zi.
Despre Baba Dochia traditia populara spune ca a pus ramasag cu omatul si cu frigul ca ea este mai voinica decat ei. Frigul s-a intaratat, baba si-a pus cele noua cojoace si frigul n-a avut ce-i face. Cand a inceput sa ninga, baba si-a intors un cojoc pe dos si tot ea a fost cea mai tare. Tot schimbandu-se vremea, baba a inceput sa-si lepede din cojoace. Lepadand cate unul, in fiecare zi, a ramas fara nici unul si a inghetat, transformandu-se in stana de piatra.
Socotite periculoase, zilele babei Dochia prilejuiau efectuarea unor rituri de divinatie privind mersul timpului si soarta omului: Cum va fi in ziua Dochiei (1 martie) asa va fi si vara. Daca in zilele babei Dochia ninge si-i furtuna, atunci se zice ca ea leapada un cojoc. Zilele ei se numesc cojoace. (Straja, Bucovina).
Flacaii isi aleg, prin februarie, o zi a babei si cum va fi ziua asa va fi nevasta lui: urata sau frumoasa. La zi intai martie se ursesc prieteni si rude, cele noua babe, cate una de persoana, numindu-si zilele in care sa fie fiecare ursit si cum va fi timpul (luminos, noros sau posomorat) in ziua unui ursit, tot asa ii va fi si inima tot anul. (Tepu, Tecuci). Obiceiul de a se repartiza o zi dintre cele 9 sau 12, cate unei persoane dintr-o colectivitate este incetatenit in mai toate regiunile tarii. Se considera ca, dupa cum va fi ziua respectiva din Babe, asa va fi si sufletul sau firea persoanei ursite in acel an.
Scenariul ritual de innoire a anului este format din obiceiuri si acte magice arhaice: aprinderea focurilor, afumarea curtilor si anexelor gospodaresti, batutul pamantului cu ciomege pentru scoaterea caldurii si alungarea frigului, prepararea alimentelor rituale previziunile meteorologice, descantecele, practicile de pomenire a mortilor, inceperea simbolica a unor activitati economice, confectionarea calendarului simbolic din snurul bicolor, reprezentand anotimpurile de baza ale anului (iarna, vara).
Fara sa li se cunoasca prea bine semnificatia, multe din obiceiurile Zilelor Babei se practica si astazi: Martisorul, prepararea mucenicilor, aprinderea focurilor rituale, pomenirile, etc. Dupa zilele capricioase ale Babei Dochia ar urma alte 9 zile, mai blande, numite zilele mosilor. intregul ciclu al zilelor are semnificatie meteorologica: 1 martie va caracteriza primavara, 2 martie vara, etc.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
