Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului șomcutean, în fulgi mari şi pufoşi, o fetiță ștrulubatică stătea într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos. Şi cum cosea ea aşa, aruncându-şi din când în când privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, i-a trecut un gând prin minte și în sinea ei spune: „Ce n-aş da să ajung la Ministerul Educației?”
Trecură o zi, trecură două și pe meleagurile din Șomcuta Mare se așternu în covor încântător de nea strălucitoare, în timp ce ea a terminat lucru de mână și de a coase pelerina roșie ca focul. Astfel, condițiile de a ajunge la minister erau îndeplinite. Mai avea nevoie doar de o sanie și de niște pitici care s-o tragă sau împingă.
Singurii pitici destoinici din județ erau la sediul PSD Maramureș, că pnl-iștii erau în excursie cu clasa pe Himalaya! Toate ca toate, dar trebuia să-i convingă. Dacă în cazul piticilor Rușinosul și Bucurosul, treaba de persuadare nu era prea complicată, Toni trebuia să-l convingă și pe Mutulică, cel mai harnic dintre piticii mineri, astfel totul s-a rezolvat cu o intrare în mină.
Toate bune și frumoase! După ce au ajuns la minister, a curs lapte și miere. Albinele au adunat mierea doar de la floricelele de culoare roșie, în timp ce, Toni a noastră a dovedit iar cât de competentă e și ne-a prezentat performanțele care o recomandă să fie la minister: diplome de participare și adeverințe de atestare!
Singura adeverință pe care n-au pus-o a fost cea de la Cupa Sătească de colorat cu creta pe asfaltul din Șomcuta, în rest, una n-a uitat!
Încheie expunerea așa cu concluzia din povești: de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit!
Albă ca zăpada cu pitici pe creier din Maramureș: „Ce făcuși tu, Toni, tu?”
– Servicii de creare site web
